Căpitanii de petroliere primesc salarii de până la 100.000 de dolari pe lună pentru a traversa Strâmtoarea Ormuz

De ce personalul naval primește salarii excepționale în Golful Persic?

Cheltuielile pentru deplasarea petrolierelor prin strâmtoarea Ormuz au atins un nivel fără precedent, cu tarifele zilnice urcând la o sumă record de 1,3 milioane de dolari, conform datelor furnizate de Financial Times. Această explozie a costurilor reflectă tensiunile crescânde din regiune, unde proprietarii de nave sunt dispuși să plătească premii substanțiale pentru a-și convinge echipele să navigheze în zone periculoase.

Pentru a menține fluxurile energetice vitale, armatorii oferă căpitanilor sume lunare de până la 100.000 de dolari, la care se adaugă bonusuri de risc de 50.000 de dolari pentru fiecare traversare reușită. Aceste măsuri financiare agresive au fost adoptate în urma unei serii de atacuri intense asupra vaselor care transportă țiței prin această arteră comercială crucială.

Situația din Golful Persic impune o remunerație excepțională pentru personalul naval, în contextul în care statele din zona Golfului efortizează eforturile pentru a asigura continuitatea exporturilor de hidrocarburi. Marinierii obișnuiți, care în condiții normale câștigă aproximativ 1.500 de dolari lunar, beneficiază acum de salarii duble în sudul Mării Roșii și în Golful Oman.

Pentru căpitanii de petroliere, care în mod uzual percep în jur de 15.000 de dolari pe lună, oferta financiară este mult mai generoasă, fiind concepută ca un spor de risc destinat să le mențină motivația de a rămâne la bord.

În timpul unei traversări a strâmtorii, plata pentru un marinar poate fi de patru până la șase ori mai mare decât tariful standard, o măsură necesară pentru a compensa pericolul iminent.

Riscurile asumate de echipaje sunt considerabile, așa cum demonstrează statistica atacurilor înregistrate recent. Potrivit companiei de securitate maritimă Vanguard, din data de 20 septembrie, au avut loc cel puțin 14 incidente de acest tip, dintre care patru au vizat nave înregistrate începând cu sâmbătă.

Pe o perioadă mai lungă, de la 28 februarie, Organizația Maritimă Internațională a documentat cel puțin 93 de nave vizate de atacuri, incidentele ducând la tragicul bilanț de 24 de marinari morți.

Această realitate creează o dilemă morală și profesională profundă pentru personalul naval.

Manoj Yadav, secretarul general al Sindicatului Marinarilor Progresiști din India, a subliniat dilema: marinarii au de pierdut în orice scenarior.

Refuzarea misiunii duce la pierderea locului de muncă, în timp ce acceptarea riscului îi expune la posibila pierdere a vieții.

Armatorii plătesc sume uriașe pentru a forța navigarea!

Unii armatori recurg la stimulente financiare enorme pentru a forța navigarea, în timp ce alții aplică presiuni psihologice, amenințând marinarii care refuză cu înlocuirea rapidă și cu obligația de a plăti din propriile fonduri costurile de repatriere. Deși pericolul este evident, proprietarii de nave și producătorii regionali continuă să folosească această rută, ghidați de perspectiva vânzării petrolului la prețuri premium pentru barile care reușesc să iasă din Golf.

Un supertanc, capabil să transporte aproximat 2 milioane de barili de petrol și având un echipaj de până la 35 de marinari, efectuează o cursă completă – incluzând intrarea în zonă, încărcarea și ieșirea – în aproximativ patru zile.

Logistica traversărilor a suferit, de asemenea, modificări semnificative. Doar un număr restrâns de vase mai acceptă să parcurgă strâmtoarea, unele petroliere transferând încărcătura către sau de la tancuri aflate în largul portului Fujairah, din Golful Oman.

Pentru a reduce vizibilitatea, majoritatea navelor aleg să traverseze pe timp de noapte, cu sistemele de semnalizare GPS dezactivate. Marina Statelor Unite a intervenit prin desfășurarea de capacități defensive aeriene pentru a proteja traficul naval de-a lungul coastei Omanului.

Cu toate acestea, volumul traficului a scăzut; compania de analiză maritimă Windward raportează că pe 4 octombrie doar 13 nave au traversat strâmtoarea, comparativ cu 24 în aceeași zi din săptămâna anterioară.

Înainte de escaladarea conflictului, media zilnică era de aproximativ 135 de nave, care transportau aproape o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate.

Deși datele Kpler indică o revenire aproape la nivelurile pre-conflict a fluxurilor totale de petrol din Golf, volumul care traversează efectiv strâmtoarea Ormuz rămâne cu aproximativ o treime mai mic decât înainte de război, o diferență explicată prin redirecționarea unor transporturi prin conducte terestre. Costurile de asigurare au reflectat, la rândul lor, noua realitate a riscurilor de război. Brokerii estimează că primele de asigurare împotriva riscurilor de război reprezintă acum între 6% și 10% din valoarea navei.

Pentru un supertanc, acest calcul matematic transformă o singură cursă în Golf într-o cheltuială de asigurare care poate atinge suma de 20 de milioane de dolari.

Presiunea financiară se simte și în costurile cu combustibilul; în ziua de luni, păcura utilizată de supertancuri în Fujairah a atins 686 de dolari pe tonă, o creștere de 67% față de aceeași perioadă din anul trecut.