„Cea mai mare bogăție naturală pe care o avem”. Dan Dinu dezvăluie provocările și surprizele documentarului „Delta

Și cred că probabil a fost ceva, să nu spunem câteva grame de sânge acolo

Dan Dinu, fotograf de natură și regizor al documentarului Rumânia sălbatică, care a promovat frumusețea țărilor noastre în toate colțurile lumii, a spus spectacolului În fața ta care sunt provocările noului proiect Delta sălbatică, creat în cinci ani, care l-a impresionat cel mai mult despre acest ecosistem fragil și cât de imprevizibil este planificarea unui film de natură. Interviul în întregime poate fi văzut în programul În fața ta duminică la ora 14:00 pe Digi24.

Doi animale impresionante pentru Dan Dinu Dan Dinu a explicat că pentru a vedea într-adevăr o zonă ca Delta Dunării, trebuie să o înțelegi pe deplin, deci necesită documentație riguroasă, care necesită timp.

Chiar dacă vrei să te grăbești, dacă vrei să faci filmul puțin mai repede, ai nevoie de acel timp, pentru că natura se desfășoară în ritmul ei, are cursul ei, nu poți să te grăbești cu adevărat.

Și apoi aveam nevoie de această dată. Am petrecut 162 de zile, de fapt pe teren pentru a filma. Ideea este că nu ne-am putea lipsi de Delta, pentru că este de departe cea mai mare bogăție naturală pe care o avem. Există peste 5.000 de specii de plante și animale, a spus fotograful.

Întrebat despre ceva ce l-a impresionat în timpul documentarului, Dan Dinu a spus că lucrurile mici sunt cele mai spectaculoase. Știam, desigur, despre pelicani, despre codalbi, despre aceste lucruri interesante care se întâmplă în Delta. Dar personal, de exemplu.

Am avut doi animale mici și puțin semnificative la prima vedere, ceea ce m-a impresionat. Am fost într-un moment pe laț și am filmat niște țânțari care ieșeau din apă. [.] Tânțarii sunt fascinant. M-au întrebat de multe ori care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut vreodată pentru acest film.

Și cred că probabil a fost ceva, să nu spunem câteva grame de sânge acolo, câteva mililitere de sânge pe care le-am donat Delta. Al doilea animal fascinant a fost o scoarță de râu. Filmăm câteva plante subacvatice, și de fapt a venit atât de sub apă, încât a ajuns aproape de zona în care filmăm, și am putut să capturăm în detaliu exact cum filtrează apa, ceea ce este absolut fascinant, a spus entuziastul pentru fauna sălbatică.

Setările cookie-urilor nu permit afișarea conținutului acestei secțiuni.

De la început, ne-am gândit cât de mare va fi aportul uman

Puteți actualiza setările modulei cookie direct din browser sau de aici - trebuie să acceptați cookie-urile de social media Natura vă surprinde întotdeauna El a raportat, de asemenea, că pregătirea unui astfel de documentar este întotdeauna însoțită de surprize, spre deosebire de un film normal, în care stabilește un număr de zile, actori și așa mai departe.

Pentru că nu știi niciodată dacă vei capta acele momente exacte, și nu știi niciodată dacă ceea ce vei capta va ieși sau nu, în funcție de modul în care se desfășoară restul poveștii. Aceasta este ideea cu natura, și asta este partea pe care chiar îmi place despre natură, care te surprinde întotdeauna.

Indiferent de cât de mult știi despre asta, vei găsi întotdeauna ceva care te surprinde, care vine așa, nepregatit și fura ecranul, a explicat Dan Dinu.

În Delta, oamenii nu sunt specia dominantă Dan Dinu a spus că Delta Dunării este una dintre cele mai puțin populate zone din Europa și, cel puțin aici, oamenii nu sunt specia dominantă.

Dacă vrei să iei numărul de oameni la suprafață, există doar un singur om în tot filmul și apare la sfârșit și apare cu un scop foarte bine definit.

De la început, ne-am gândit cât de mare va fi aportul uman. Delta, având în vedere că este un spațiu multicultural, are unele povești foarte frumoase despre această zonă cu oameni, dar a trebuit să alegem: să mergem la zona naturii, să mergem la zona oamenilor, să le combinăm.

Alegerea noastră a fost un pic mai creativă, pentru că întregul film este spus din perspectiva apei. Apa, prin vocea lui Medea Marinescu, este ceea ce ne duce înainte și ne spune lucruri.

Și atunci ne-am dat seama că dacă am spune povești despre oameni, ar părea un pic ciudat ca apa să vorbească despre ei și cumva nu pare să fie nici morală, nici să lupte prea tare cu ei.

Adică, am încercat să păstrăm un ton care a intrat în zona naturii și mai puțin în zona oamenilor.