Cancerul se transmite între animale, dar de ce nu și la oameni?!
Cancerul este una dintre principalele cauze de boală și deces la nivel mondial.
Culture picks
Cursă contracronometru în Bucegi: un alpinist, salvat după o cădere în Poiana Țapului
Ferrero Rocher începe producția în România, creând noi locuri de muncă
Noi reguli AI în Europa: amenzi de până la 35 de milioane de euro
BP vinde activele din Marea Nordului pentru o restructurare acceleratăDeși, de cele mai multe ori, această afecțiune apare din transformarea anormală a propriilor celule, există cazuri extrem de rare în natură în care celulele canceroase pot trece de la un individ la altul, în cadrul aceleiași specii.
Acest fenomen ridică întrebări esențiale despre mecanismele prin care organismul împiedică transmiterea bolii și, mai ales, de ce acest lucru nu se întâmplă la oameni.
O echipă de cercetători din Statele Unite a identificat recent un nou exemplu de cancer transmisibil la un somn de apă dulce.
Această descoperire reprezintă doar al patrulea tip de cancer transmisibil identificat natural la animale și oferă noi perspective asupra barierelor biologice care împiedică apariția unui fenomen similar la om.
Spre deosebire de cancerele cauzate de viruși sau alți agenți infecțioși, în aceste cazuri nu se transmit microorganisme. Celulele canceroase părăsesc corpul unui animal, ajung la un alt individ și continuă să se multiplice. Până în prezent, astfel de cancere au fost descrise doar la diavolii tasmanieni, câini, anumite specii de scoici și, cel mai recent, la somn.
De ce este fenomenul atât de rar?
La diavolii tasmanieni, transmiterea are loc prin mușcături produse în timpul luptelor sau al împerecherii. Celulele tumorale pătrund prin răni și se dezvoltă în corpul celuilalt animal.
La câini, tumora veneriană transmisibilă – o formă de cancer care afectează organele genitale – se răspândește în timpul împerecherii, prin contact direct între membranele mucoase.
În cazul scoicilor, mecanismul este diferit: după moartea unui animal bolnav, celulele canceroase sunt eliberate în apă, iar alte scoici le pot prelua în timpul filtrării apei pentru hrănire.
În cazul somnului, mecanismul exact nu este încă stabilit, cercetătorii luând în considerare atât transmiterea în timpul împerecherii, cât și posibilitatea ca celulele tumorale să fie preluate din mediul acvatic.
Transmiterea unui cancer între două persoane implică depășirea mai multor obstacole biologice. Primul este sistemul imunitar, mecanismul natural de apărare al organismului, care își recunoaște propriile celule și le elimină rapid pe cele străine. Celulele canceroase de la o altă persoană sunt identificate în mod normal ca fiind străine și distruse. Același principiu explică respingerea transplanturilor de organe, motiv pentru care pacienții cu transplant urmează tratamente care reduc activitatea sistemului imunitar pentru a preveni respingerea.
O altă barieră este diversitatea genetică.
Risc de cancer transmisibil la oameni?
Majoritatea speciilor, inclusiv oamenii, prezintă diferențe genetice semnificative între indivizi. Din acest motiv, celulele canceroase dintr-un organism sunt de obicei incompatibile cu altul. Diavolii tasmanieni reprezintă o excepție, specia având o diversitate genetică foarte scăzută, ceea ce favorizează supraviețuirea și dezvoltarea celulelor tumorale după transmitere.
În plus, celulele canceroase sunt extrem de fragile în afara corpului. Schimbările de temperatură, expunerea la aer sau radiațiile ultraviolete le distrug rapid. Prin urmare, transmiterea este posibilă doar atunci când există contact direct între animale sau un mediu care permite supraviețuirea temporară a celulelor, cum ar fi apa de mare.
Până în prezent, nu există dovezi că ar exista un cancer transmisibil la om care s-ar răspândi în mod natural între oameni. Un adevărat cancer transmisibil înseamnă că celulele tumorale părăsesc corpul unde apar, infectează o altă persoană și continuă să se reproducă independent, formând o linie celulară stabilă care este transmisă mai departe.
Cu toate acestea, există situații rare care pot semăna cu acest fenomen, fără a reprezenta o transmitere naturală a cancerului.
Astfel de cazuri includ transmiterea accidentală a celulelor tumorale prin transplant de organe, transferul celulelor canceroase de la mamă la făt în timpul sarcinii sau accidente profesionale cauzate de înțepături cu un ac contaminat.
Unele virusuri, cum ar fi virusul papilomului uman (HPV), cresc, de asemenea, riscul de cancer, dar în aceste cazuri, virusul este cel care se transmite, nu celulele canceroase în sine.
