De la Jilava la Palatul Presidențial: povestea lui Cristian Georgescu

De ce a plecat din România?

Un autobuz s-a oprit la 1 mai 2010 în fața Estádio do Dragão, unul dintre cele mai frumoase stadioane din Europa. Pentru mulți pasageri, era doar începutul unei vacanțe în Portugalia.

Pentru Cristian Georgescu, momentul a însemnat sosirea într-o nouă casă.

Fratele său l-a dus în Porto pentru că, spune el, în România își distrugea viitorul și, mai rău, mama și fiica. Înainte de a pleca, tocmai se întorcea din Penitenciarul Jilava.

Acolo a servit șapte ani pentru trafic de droguri, într-o celulă imensă în care aproape 100 de oameni dormeau pe paturi de trei etaje.

Traficul de droguri a urmat o istorie solidă de dependență. A început să fumeze, apoi a trecut la folie de aluminiu și, într-un timp foarte scurt, la seringă.

Ce a învățat în Portugalia?

Portugalia i-a arătat că-și poate schimba viața dacă instituțiile nu-i tratează pe dependenții ca pe criminali.

Acolo a văzut dependenții primind seringi gratuite pentru a-i împiedica să se infecteze, iar echipele de asistenți sociali distribuind naloxonă - un medicament care poate restabili respirația în cazul unei supradoze - hrană, haine și, cel mai important, tratament cu metadonă, vital pentru victimele drogurilor.

În Portugalia, el a văzut că decriminalizarea consumului nu înseamnă încurajarea consumului de droguri, ci reducerea mortalității și a infecțiilor cu HIV, precum și tratarea dependenților. „În România aș fi murit”, spune el astăzi.

După mulți ani, Cristian Georgescu nu mai este doar un dependent de droguri: este un lucrător social și președintele fondator al asociației Saber Compreender din Porto. Merge la școli și colegii să vorbească despre anii petrecuți în închisoare, despre străzile pe care le-a trăit și despre călătoria sa spre recuperare.

S-a așezat la aceeași masă cu președintele Portugaliei, Marcelo Rebelo de Sousa, și continuă să meargă pe străzi o dată la două săptămâni pentru a distribui mâncare celor aflați în situații vulnerabile.

Cine este astăzi Cristian Georgescu?

Într-un interviu acordat Ziare. com, Cristian Georgescu vorbește despre suferința din România, despre ceea ce a găsit în Portugalia și despre modul în care modelul portughez de decriminalizare i-a oferit o a doua șansă.

Newspapers. com: Cum a fost viața ta ca dependent în România?

Cristian Georgescu: Viața mea de drogă în România nu a fost deloc fericită.

Am fost închis pentru trafic de droguri, iar după șapte ani de închisoare, am ieșit din pușcărie și apoi am început să folosesc droguri. Am început să fumez drogurile, apoi am intrat în seringă. Când m-am injectat pentru prima dată, mi-am dat seama că voi deveni foarte rău.

Nu i-am spus familiei mele despre injectarea mea. Aproximativ o lună și jumătate mai târziu, când i-am spus mamei că o inject, a început să plângă. Fratele meu mi-a spus că a realizat deja că încep să folosesc seringă.

De ce a părăsit România și a ales să înceapă viață nouă în Porto?

Încet, încet, am ajuns din ce în ce mai jos, până la punctul în care am început să consum așa-numitul legal. Când am ieșit din închisoare, aveam doar 48 de kilograme.

Povestește-ne un pic despre de ce ai fost condamnat la închisoare și cum a fost acea experiență pentru tine.

Cristian Georgescu: Am fost arestat pentru trafic de droguri în 2003. Experiența închisorilor românești de atunci mi s-a părut că sistemul a rămas blocat în anii 1990. Când am intrat în Jilava, m-am gândit că așa ar trebui să arate iadul, mă refer la acele celule întunecate, fără aproape nici o lumină naturală - erau câteva ferestre mici, dar aproape nici lumina zilei - și când am văzut o celulă imensă, cu aproape 100 de oameni și paturi acoperite pe trei nivele, mi-am spus: Nu mai ies de aici.

Erau oameni care mă cunoșteau. Intrarea mea în închisoare a fost, să spunem, un pic mai ușoară pentru că mai mulți oameni mă cunoșteau.

Unii erau din cartierul meu, alții erau oameni pe care îi știam chiar dacă nu erau din cartierul meu, iar alții erau prieteni ai fratelui meu.