Deinococcus: Șase membri ai unei familii din Neamț au ajuns la spital intoxicați cu ciuperci

Cât de rezistentă este bacteria Deinococcus radiodurans?

Intoxicație severă la șase persoane din Neamț după consumul de ciuperci culese în pădure

Șase membri ai aceleiași familii, din comuna Oșlobeni, situată în județul Neamț, au necesitat internare medicală urgentă în urma unei intoxicații cu ciuperci.

Printre afectate se numără și trei minori, cu vârstele de 4, 7 și 9 ani.

Luni, Serviciul de Ambulanță Județean (SAJ) Neamț a confirmat incidentul, precizând că toți cei șase, cu vârste cuprinse între 4 și 70 de ani, au fost transportați la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț.

Părinții au explicat echipei medicale că au cules ciupercile din pădurea localității și le-au preparat acasă. Simptomele au apărut la câteva ore după masă, moment în care familia a apelat numărul de urgență 112. Toți pacienții au fost preluați de ambulanțe echipate cu asistent medical și transferați la spital pentru îngrijiri de specialitate.

Pe plan științific, un studiu recent al NASA sugerează că anumite specii de ciuperci și bacterii ar putea supraviețui pe suprafața Lunei. Această descoperire vine în contextul competiției dintre Statele Unite și China pentru explorarea selenară, punând în lumină riscul contaminării mediului lunar cu microorganisme terestre aduse de astronauți.

Cercetarea a analizat cinci tipuri de organisme – două ciuperci și trei bacterii – demonstrând că unele dintre ele pot rezista o perioadă în condiții lunare specifice.

Acest lucru ridică îngrijorări legate de transferul neintenționat de viață pe Lună.

Simulările de laborator au reprodus condițiile din trei regiuni de la Polul Sud selenar: Nobile Rim, Connecting Rim și Gerlache Rim. Datele de mediu s-au bazat pe observațiile Lunar Reconnaissance Orbiter al NASA și pe modele de expunere la radiații.

Rezultatele indică faptul că microbii pot supraviețui de la săptămâni la luni în anumite zone, precum interiorul craterelor permanent umbrite, și în anotimpurile toamnă și iarnă, conform lui Prabal Saxena, planetolog de la Centrul Goddard Space Flight din Maryland.

Dintre cele studiate, ciupercile s-au dovedit a fi mai rezistente decât bacteriile. Aspergillus niger, cunoscută și ca „mucegai negru”, a fost cea mai rezistentă.

Aceasta proliferează în medii calde și umide, precum băile sau sistemele HVAC, și a fost identificată în interiorul Stației Spațiale Internaționale. Experimentele au arătat că poate supraviețui chiar și în exteriorul stației, expusă direct la spațiu. De asemenea, s-au studiat specii de Fusarium, o ciupercă comună transmisă prin sol.

Sunt ciupercile mai rezistente decât bacteriile!

Saxena, autorul principal al studiului publicat în Science Advances, a afirmat: Aspergillus a fost cea mai potrivită pentru a supraviețui în regiunile polilor selenari.

Fusarium a fost foarte rezistentă, deși nu la fel de rezistentă ca Aspergillus.

Cele trei specii de bacterii examinate au fost: Deinococcus radiodurans, un microb rezistent la frig și radiații; Staphylococcus aureus, frecvent întâlnit pe piele și în nas; și Bacillus subtilis, prezent în sol, vegetație și tractul gastrointestinal uman. Conform lui Saxena, bacteriile au fost mai puțin rezistente la radiațiile ultraviolete, având o rată de supraviețuire mai mică. Deinococcus a fost mai rezistent, în timp ce Staphylococcus și Bacillus au fost mai vulnerabile. Principalele amenințări au fost radiațiile UV, căldura (temperaturi diurne de aproximativ 127 de grade Celsius), radiația de particule energetice și vidul natural.

Modelele au identificat nișe de supraviețuire de dimensiuni comparabile cu baza craterelor. Aspergillus ar putea supraviețui chiar și în zone cu expunere redusă la lumina solară. Heather Graham, geochimist organică la Goddard și co-autoare a studiului, a clarificat: Studiul nostru s-a concentrat doar pe supraviețuirea acestor celule, nu pe creșterea sau reproducerea lor.

Dar există scenarii în care celulele pot fi îngropate, ceea ce le-ar menține calde și protejate de radiații. Pot exista, de asemenea, scenarii în care s-ar putea forma buzunare de apă lichidă, ceea ce ar putea ajuta organismele să crească.

Cercetătorii avertizează că aceste microorganisme ar putea afecta resursele lunare, inclusiv gheața de apă, utilă astronauților.

Studiul nu a analizat dacă mediul lunar ar putea induce mutații care să facă microorganismele mai periculoase.

Studiul a analizat doar persistența celulară și nu mutația, așa că nu putem extinde aceste rezultate pentru a include detalii despre patogenitatea viitoare, a spus Graham.

Transportul microorganismelor pe Lună este considerat inevitabil, deoarece corpurile umane sunt natural colonizate de acestea.

Când spunem transfer neintenționat de viață, ne referim la oameni care depun neintenționat microbi pe suprafața selenară prin intermediul costumelor lor spațiale, al unui instrument sau al unei mașinării, a explicat Graham.

Rezistența acestor organisme înseamnă că pot afecta analizele viitoare ale probelor, care ne vor ajuta să înțelegem lucruri precum compoziția chimică a regolitului (materialul de pe suprafața selenară) sau prezența anumitor molecule organice.

Contaminarea este inevitabilă, așa că trebuie să urmărim ceea ce aducem cu noi, astfel încât să putem distinge ulterior chimia selenară de lucrurile pe care le-am adus de pe Pământ, a concluzionat Graham, potrivit Agerpres.