Educația în România: succesul școlar a devenit o povară pentru părinți

Ce spune Mircea Dumitru despre această corelație?

Performanța academică în România: presiunea familială și provocările sistemice evidențiate de datele PISA

Culture picks

Nicușor Dan avertizează partidele să vadă „dincolo de gardul de partid” înainte de votul pentru Guvernul MureșanPetrișor Peiu: România a devenit veriga slabă a economiei occidentaleRusia ar fi preluat controlul dronei maritime din Portul ConstanțaAdevărul despre Aymen Boutoutaou la FCSB: ce spun cifrele reale ale transferului

Datele recente ale evaluării internaționale PISA 2025 relevă o realitate complexă privind educația din România, țara situându-se în topul primelor zece națiuni, alături de Republica Moldova și Qatar, unde implicarea directă a familiei exercită o influență decisivă asupra rezultatelor academice. Analiza detaliată a acestor indicatori demonstrează că există o discrepanță semnificativă de 37 de puncte la probele de științe între elevii ale căror părinți verifică periodic progresul școlar și cei ai căror părinți manifestă o indiferență totală față de activitatea din clasă.

Această diferență numerică este extrem de relevantă, echivalând cu impactul unui an întreg de instruire formală asupra capacităților cognitive ale minorilor.

Deși statistica subliniază această corelație puternică, Mircea Dumitru, fostul ministru al Educației, oferă o perspectivă critică, susținând că responsabilitatea principală nu trebuie plasată exclusiv pe umerii părinților. Expertul avertizează că sistemul de învățământ românesc prezintă o vulnerabilitate majoră tocmai în faza de tranziție spre gimnaziu, moment în care elevii au nevoie maximă de suport instituțional, dar primesc cel mai puțin.

Conform afirmațiilor sale, performanțele studenților scad brusc, devenind aproape „catastrofale” la nivelul gimnaziului, chiar dacă structura familială și implicarea părinților rămân constante comparativ cu clasele primare.

Mircea Dumitru argumentează că, deși există o legătură clară între interesul manifestat de familie și reușita școlară, cauzele fundamentale ale scorurilor scăzute la PISA 2025 rezidă în altă parte. El menționează că, până la finalul clasei a V-a, rezultatele nu sunt alarmante, iar părinții nu își schimbă comportamentul sau gradul de implicare între clasa a IV-a și a V-a.

Astfel, nu este logic să se considere că schimbarea bruscă a performanței se datorează exclusiv factorilor familiari. În zonele unde familiile sunt active, rezultatele sunt vizibil superioare, confirmând existența unei legături, dar nu și a unei cauzalități exclusive.

Părinții înstăriți influențează performanța?

Un alt aspect crucial abordat de fostul ministru este percepția greșită conform căreia părinții ar trebui să poarte o vinovăție morală pentru lipsa de implicare, mai ales când cele mai proaste scoruri se înregistrează în comunitățile defavorizate. Dumitru se întreabă retoric dacă este echitabil să acuzăm părinții din mediul rural, care adesea nu au avut acces la o educație formală de calitate, pentru că nu reușesc să compenseze lipsurile sistemului.

În aceste contexte, vina pare să revină celor care nu au avut niciodată șansa de a urma o școală bună sau de a-și finaliza studiile, ceea ce complică procesul de judecare a atitudinii lor.

Teza se extinde și asupra părinților din medii mai avantajoase economic, dar care sunt supuși unor constrângeri de timp. Nu este corect să îi critici pe acei părinți care, din cauza programului intens de lucru sau a multiplelor locuri de muncă necesare pentru sustenabilitatea familiei, nu au disponibilitatea necesară pentru a supraveghea temele copiilor.

Societatea modernă a instituit școala tocmai pentru a prelua această sarcină, asigurând formarea competențelor de bază – cititul, scrierea și calculul – ca serviciu public destinat întregii populații.

Părinții pot fi alături de copii, dar pot, de asemenea, să le limiteze șansele de învățare, fie prin nevoia de a-i angaja în muncă din fragedă vârstă, fie prin transmiterea convingerii că școala nu este un instrument eficient de ieșire din precaritatea economică, experiență pe care o trăiesc ei înșiși.

Raportul PISA 2025 oferă și date interesante privind atitudinea elevilor față de procesul de învățare. Aproximativ 75% dintre tinerii români solicită asistență atunci când sarcinile academice devin dificile, plasându-se exact în media țărilor membre ale OCDE. Totuși, o proporție de aproximativ o treime dintre elevi admite că abandonează complet realizarea temelor dacă acestea sunt percepute ca fiind prea lungi. Aceste comportamente sunt analizate prisma mai multor dimensiuni: motivația intrinsecă, definită prin curiozitate și perseverență; capacitatea de acțiune, care include stabilirea obiectivelor și abilitatea de a cere ajutor; și mentalitatea de creștere, referitoare la convingerea că inteligența se poate dezvolta prin efort susținut și feedback constructiv.

La nivel global, ediția din 2025 a programului PISA a mobilizat 760.000 de elevi în vârstă de 15 ani, testând nu doar competențele tradiționale la Matematică, Citire și Științe, ci și abilitățile digitale, precum și cunoștințele de limbă engleză ca limbă străină. Participanții au completat, de asemenea, chestionare extinse care au explorat relația lor cu instituția școlară și percepția asupra problemelor de mediu, oferind o imagine multidimensională a contextului educațional actual.