Gazul scade, electricitatea urcă: România înregistrează +51,9 % la prețuri în 2026

Cum se reflectă aceste diferențe în valorile absolute?

România în zona roșie a scumpirii electricității: salt de 51,9% în primului semestru 2026

În timp ce costurile gazelor naturale înregistrase o coborâre notabilă în primele șase luni ale anului 2026, factura pentru curentul electric a urmat o traiectorie opusă, o tendință semnalată de agenția de presă Rador, care citează analiza realizată de Energy Press din Grecia. Această asimetrie subliniază cât de neuniformă rămâne recuperarea piețelor energetice în Europa după șocul din 2022.

Pe măsură ce sprijinurile statale se retrag treptat, iar tensiunile geopolitice continuă să amenințe lanțurile de aprovizionare, relaxarea prețurilor din primăvară pare mai degrabă un interludiu decât o stabilizare durabilă.

Datele celei mai recente actualizări Eurostat, difuzate pe 30 octombrie, dezvăluie că prețul mediu al energiei electrice pentru gospodăriile din Uniunea Europeană a atins 0,28 euro pe kilowatt-oră (kWh) în prima jumătate a anului 2026, reprezentând o scădere de 2,2% comparativ cu a doua jumătate a anului 2025. În contrast, costurile gazelor naturale au înregistrat o coborâre mult mai pronunțată. Prețul mediu al gazului a scăzut cu 10,2%, stabilizându-se la 0,11 euro pe kWh. Acest nivel constituie cel mai mic înregistrat de la primul semestru al anului 2022, cu o variație anuală negativă de 3,5%.

O dinamică comparabilă a fost observată și la nivelul companiilor.

Tariful mediu al energiei electrice pentru consumatorii non-casnici din UE a coborât cu 5,4% față de anul precedent, ajungând la aproximativ 0,18 euro pe kWh, în timp ce prețul mediu al gazelor naturale pentru acest segment s-a stabilit la 0,0616 euro pe kWh.

Totuși, o astfel de detensionare nu echivalează cu o întoarcă la regimul pre-criză. Costurile energiei electrice rămân substanțial mai ridicate decât înainte de șocul declanșat de invazia Rusiei în Ucraina. Mai mult decât atât, mediile la nivel european mască disparități majore între statele membre, deoarece facturile finale variază enorm în funcție de țara de reședință, puterea de cumpărare locală și expunerea la oscilațiile pieței.

Disparități accentuate între statele membre

Peisajul prețurilor energiei electrice a fost extrem de fragmentat în primăvara anului 2026. Comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent, costurile au crescut în 13 țări, au scăzut în 11 și au rămas neschimbate în trei. România a înregistrat cea mai mare creștere, cu un salt de 51,9% pentru gospodării, urmată de Irlanda (+19,8%) și Finlanda (+18,4%). La polul opus, Danemarca a înregistrat o scădere de 31,7%, iar Luxemburg de 24,1%.

Aceste diferențe se reflectă și în valorile absolute.

Gospodăriile din Irlanda plăteau cel mai scump curent din UE, la 0,39 euro pe kWh, urmate de Germania și Belgia, ambele la 0,36 euro. Cel mai mic cost a fost înregistrat în Ungaria, la doar 0,11 euro pe kWh, urmată de Malta și Bulgaria la 0,13 euro. Totuși, prețurile nominale nu reflectă neapărat accesibilitatea reală.

Odată ajustate pentru puterea de cumpărare, clasamentul se schimbă dramatic: România, Polonia și Cehia apar printre țările cu cea mai mare povară relativă asupra bugetelor gospodăriilor.

Acest indicator corectat oferă o imagine mai fidelă a modului în care facturile la energie afectează capacitatea de consum a cetățenilor.

Piața gazelor: o altă realitate

Dinamica pieței de gaze prezintă o tablou diferit.

Costurile au scăzut de la an la an în 12 state membre, în timp ce au crescut în șapte. Cele mai mari coborâri au fost înregistrate în Bulgaria, Grecia și Spania. În schimb, cele mai mari creșteri au fost observate în România, Croația și Slovacia.

Suedia a avut cel mai mare preț nominal la gaze pentru gospodării, de 0,22 euro pe kWh, urmată de Olanda (0,16 euro) și de Franța și Portugalia (0,13 euro).

La polul opus, Ungaria a înregistrat cel mai mic preț nominal, de doar 0,03 euro pe kWh, urmată de Croația (0,05 euro) și de România și Slovacia (0,06 euro).

Când prețurile sunt corectate pentru puterea de cumpărare, Suedia rămâne țara cu costul cel mai ridicat, urmată de Portugalia și Olanda. Cele mai mici costuri relative au fost înregistrate în Ungaria, Luxemburg și Croația. Aceste disparități nu se explică exclusiv prin prețurile angro ale energiei. Intervențiile statale au jucat un rol crucial în formarea facturilor finale, iar retragerea treptată a măsurilor de sprijin se reflectă tot mai mult pe piețele naționale.

Retragerea sprijinurilor și impactul asupra facturilor

De ce alte guverne au păstrat măsuri punctuale?

În vârfurile crizei energetice, guvernele au implementat plafonări de prețuri, reduceri de impozite și subvenții pentru a proteja gospodăriile și întreprinderile de șocul costurilor.

Pe măsură ce condițiile pieței s-au ameliorat, multe dintre aceste măsuri au fost retrase treptat, lăsând consumatorii mai expuși la volatilitatea pieței angro.

România a eliminat plafonarea prețurilor la energia electrică atât pentru gospodării, cât și pentru companii în iunie 2025, în timp ce Polonia a pus capăt unei măsuri similare pentru gospodării la finalul aceluiași an.

Ca urmare, cetățenii din ambele țări s-au confruntat cu o expunere mult mai mare la prețurile pieței în primele șase luni ale anului 2026.

Alte guverne au optat pentru menținerea unor măsuri punctuale.

Olanda, de exemplu, a continuat să ofere o rambursare anuală a taxei pe energie, în timp ce Letonia și Portugalia au păstrat forme de sprijin pentru categorii specifice de consumatori.

În paralel, impozitele și alte taxe constituie acum o componentă mai mare din facturile finale. În prima jumătate a anului 2026, acestea au reprezentat 28,4% din prețul energiei electrice și 32,1% din prețul gazelor pentru gospodării. În timpul crizei, autoritățile au redus aceste taxe pentru a alina impactul asupra consumatorilor.

Reintroducerea lor treptată explică parțial de ce scăderea prețurilor angro nu s-a tradus printr-o reducere proporțională a facturilor.

Rolul surselor regenerabile în stabilizarea pieței

Mixul energetic național constituie un alt factor determinant pentru disparitățile de prețuri ale curentului electric în Europa.

Deși o pondere mai mare de energie eoliană și solară nu garantează automat un cost mai mic, aceasta poate atenua impactul oscilațiilor prețurilor combustibililor fosili asupra pieței angro.

Conform estimărilor Agenției Europene de Mediu (EEA), volatilitatea prețurilor gazelor a adăugat aproximativ 13 miliarde de euro la costurile angro ale energiei electrice în UE în primele 16 săptămâni ale anului 2026.

În schimb, generarea din surse regenerabile a economisit aproximativ 29 de miliarde de euro, conform aceluiași model. Sursele verzi au reprezentat 44% din producția de energie electrică în UE în această perioadă.

Totuși, contribuția la reducerea dependenței de gaze a variat enorm între țări.

Centralele de gaz au determinat prețul angro al energiei electrice în 66% din cazuri în Italia și în 55% în Cehia. În Spania, această cifră a fost de doar 9%. Aceste date se referă la piețele angro, nu la economiile directe pentru casnice.

Ele subliniază modul în care compoziția mixului energetic influențează vulnerabilitatea unei țări la șocurile de prețuri ale combustibililor.

Țările cu o pondere mare de surse regenerabile au capacitatea, în condiții favorabile, de a limita intervalul în care centralele de gaze scumpe stabilesc prețul curentului.

O detensionare fragilă în fața riscurilor geopolitice

Coborârea prețurilor înregistrată în primele șase luni ale anului 2026 nu a adus o stabilitate durabilă pe piețele energetice europene. Mișcările ulterioare pe piața energetică internațională au demonstrat cât de rapid tensiunile geopolitice pot perturba echilibrele de aprovizionare. Potrivit Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Domeniul Energiei din UE (ACER), conflictul din Orientul Mijlociu a adăugat între 18 și 33 de miliarde de euro la factura importurilor de gaze în Europa.

Întreruperile aprovizionării cu gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar prin Strâmtoarea Ormuz au intensificat, de asemenea, competiția dintre Europa și Asia pentru găsirea de surse alternative.

Momentul calendaristic agravează provocările. La 1 noiembrie, instalațiile de stocare a gazelor naturale din Europa erau pline doar la 74,62%, sub media pe nouă ani. Astfel, Europa intră în sezonul rece cu rezerve relativ limitate, concurează pentru aprovizionare pe o piață globală tot mai incertă. Pentru gospodării și întreprinderi, impactul nu se oprește la prețul gazelor naturale. Acest combustibil continuă să aibă un efect semnificativ asupra costului generării de energie electrică. Prin urmare, noile întreruperi ale aprovizionării se pot transfera treptat asupra prețurilor energiei electrice, chiar și în țările cu un mix energetic echilibrat.