Peste 90 de râuri din România au semne de uscărire sau băltire într-un an

De ce 101 de stații afectate nu înseamnă 101 râuri uscate?

Peste nouăzeci de râuri din România au înregistrat semne de uscărire sau formarea de bălți într-un interval de un an.

Un număr de 101 stații hidrometrice din România au detectat fenomene de secare sau băltire, conform informațiilor oficiale furnizate de Administrația Națională „Apele Române” și Ministerul Mediului. Aceste observații au fost înregistrate în cursul anului 2024 și au fost centralizate în baza de date a instituției. Din totalul de 949 puncte de monitorizare hidrometrică, 101 au arătat deviații semnificative privind regimul de apă. Analiza suplimentară efectuată de NewsCenter. ro a relevat că problemele au fost identificate pe 93 de cursuri de apă distincte, unele dintre ele având semnificație regională.

În unele locații, specialiștii au constatat secarea totală a albiei, cu oprirea completă a fluxului și uscarea solului. În alte situații, apărarea a încetat, dar în gropurile albiei au rămas bălți izolate, formate prin acumularea umidității reziduale. Această distincție între secare absolută și băltire este importantă pentru înțelegerea naturii fenomenului. „Apele Române” a subliniat că datele colectate la o stație nu pot fi automat extrapolate pentru întreaga lungime a unui râu, deoarece variabilitatea hidrologică poate fi semnificativă de la un punct la altul.

De aceea, numărul de 101 stații afectate nu corespund direct cu numărul de râuri, ci cu puncte de observație. Mai multe stații pot fi plasate pe aceluiși curs de apă, iar unele râuri apar în lista datorită observațiilor făcute în două sau mai multe locații diferite.

Astfel, pe baza analizelor, s-a determinat că efectiv 93 de cursuri de apă au manifestat cel puțin un semen de uscărire sau formare de bălți în perioada analizată.

Printre ele se numără Bârlad, Putna, Barcău, Bega Veche, Vaslui, Amaradia, Teslui, Pogăniș, Moravița, Ozana, Cracău, Miletin, Sabar și Cricovul Dulce.

Pe unele dintre aceste râuri, fenomenul a fost observat în mai multe puncte. De exemplu, Teuzul a arătat semne de uscărire la stațiile Cărand și Cermei.

Moravița a fost afectată atât la Semlacu Mare, cât și în zonă propriu-zisă. Bega Veche a avut probleme atât la Pișchia, cât și la Cenei. Situații similare au fost semnalate și pe Amaradia, Câlnău, Bizdidel și Râmna.

Repetarea observațiilor pe diferite secții sugerează o extensie mai mare a problemei decât un incident izolat, deși autoritățile precaută că nu există date suficiente pentru a confirma că întregul curs al unei râuri a uscățit complet.

Analiza realizată de NewsCenter. ro a evidențiat și limitele actuale ale rețelei de supraveghere hidrometrică în România. Conform datelor, țara are înregistrate 4.864 de cursuri de apă, cu o lungime combinată de 78.905 kilometri.

„Atlasul secării râurilor” dezvăluie adevărata amploare a crizei!

Totuși, doar 529 dintre ele sunt supuse monitorizării directe prin echipamente hidrometrice. Acest lucru reprezintă aproximativ 10,9% din totalul apelor cadastrate, în timp ce restul de 89,1% nu beneficiază de măsurători în timp real sau periodic. Această lacună în supraveghere limitează capacitatea de a detecta timpurie modificările în regimul de apă și de a interveni rapid.

O perspectivă mai largă a problemei este oferită de „Atlasul secării râurilor din România”, publicat în 2019 de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. Documentul identifică 400 de cursuri sau sectoare de râu care sunt predispuse la uscărire anuală sau au un regim de secare permanentă. Aceste zone acoperă o lungime totală de 5.632 kilometri. Din acestea, 368 de sectoare, reprezentând 5.158 kilometri, experimentează secare în fiecare an, pentru durate variabile între câteva zile și câteva luni.

Alte 32 de cursuri, cu o lungime cumulată de 473 de kilometri, au un caracter torențial, apărand doar scurt timp după ploile intense, când fluxul devine vizibil.

Mai mult, 212 de cursuri sau sectoare, totalizând 2.718 kilometri, arată secări frecvente, cu cel puțin un episod la fiecare cinci ani.

Cursurile cele mai vulnerabile sunt cele cu bazine hidrografice mici, debit redus și o dependență accentuată de precipitațiile locale. În absența prelungită a ploiilor și în contextul temperaturilor ridicate, riscul de uscărire se amplifică.

Factori suplimentari precum captările necontrolate de apă, utilizarea inefficiënță a resurselor și lipsa asigurării unui debit minim în avalul barajelor sau altor construcții hidrotehnice contribuie la agravarea situației.

Datele privind anul 2025 nu vor fi publicate decât la sfârșitul anului 2026, după ce măsurătorile vor fi verificate, validate și centralizate de către autoritățile competente. Această întârziere reflectă procesul rigurous de control al calității datelor hidrologice, necesar pentru a asigura credibilitatea informațiilor folosite în planificarea și gestionarea resurselor de apă.

Pentru cei interesați să aprofundeze subiectul, există materiale suplimentare disponibile. Articolul original publicat pe NewsCenter. ro oferă detalii privind metodologia de analiză și sursele folosite.

De asemenea, campania jurnalistică „Cum evităm criza apei”