Sărăcia și lipsa de educație: Rețeta eșecului la Evaluarea Națională

De ce eșecul persistă?

Sărăcia și indiferența părinților față de școală se dovedesc a fi o rețetă sigură pentru eșec la Evaluarea Națională. Sute de elevi au obținut note între 1 și 4, un semnal de alarmă care arată că sistemul are nevoie urgentă de o schimbare.

Culture picks

Femeie de 34 de ani, rănită într-un accident rutier pe DN 69Nicușor Dan la Summitul NATO: Sprijin pentru Ucraina și apărarea Flancului Estic, priorități la AnkaraRomânia, între risc de „junk” și ajutor FMI: Expertiza externă, o soluție în 2026?Bărbat arestat după ce a sechestrat și violat o femeie în Sectorul 2

Cosmin Pătrașcu Zamfirache ne atrage atenția asupra unei realități dureroase: un procent semnificativ de elevi români nu reușesc să obțină măcar media 5 la acest examen crucial.

Majoritatea provin din mediul rural, unde lipsa de implicare a părinților și sărăcia cronică creează un cerc vicios.

De ce atâția elevi din zonele rurale nu reușesc să treacă pragul de 5 sau, mai rău, predau foi goale la examen? Această situație nu este nouă; ea persistă de la introducerea Evaluării Naționale, în anii 2003-2004, și ridică numeroase semne de întrebare.

Eșecul rural-urban: De ce persistă această prăpastie educațională?!

În județul Botoșani, de exemplu, sute de elevi din mediul rural nu au reușit să obțină nici măcar media 4, având note cuprinse între 1 și 4.

Sărăcia este mereu invocată de profesori, directori de școli și inspectori ca fiind una dintre cauzele principale. De obicei, aceste rezultate dezastruoase se înregistrează în orașele mici sau în satele defavorizate.

Fenomenul este amplificat de lipsa resurselor educaționale adecvate în mediul rural. Școlile de aici se confruntă adesea cu lipsuri materiale și cu un deficit de personal calificat. Accesul limitat la tehnologie, la materiale didactice moderne și la activități extracurriculare contribuie la adâncirea decalajului educațional dintre rural și urban. Mai mult, migrația părinților în străinătate lasă mulți copii în grija bunicilor sau a altor rude, ceea ce poate afecta stabilitatea emoțională și motivația lor școlară.

Un alt factor important este lipsa modelelor pozitive și a aspirațiilor educaționale în comunitățile defavorizate, unde perspectivele de angajare sunt reduse, iar educația nu este percepută ca o prioritate.