Șeful ISJ Bistrița-Năsăud cere metode de predare adaptate realității din fiecare școală

Ce căutăm în clasă, de fapt?

Necesitatea de a adapta stilurile didactice la specificul fiecărei instituții de învățământ a fost subliniată recent de Vasile Șteopoaie, inspectorul școlar general pentru județul Bistrița-Năsăud.

Într-o emisiune la Sângeorz TV, preluată de timponline. ro, oficialul a susținut că abordările pedagogice nu pot fi trase la indigo, indiferent de mediul social al elevilor.

Șteopoaie a dat o replică plastică pentru a ilustra prăpastia din sistem: lecțiile dintr-o școală de elită din Capitală nu pot fi mutate la indigo într-o sală dintr-o zonă defavorizată, unde mulți copii vin la cursuri mai degrabă ca să scape de problemele de acasă. Mai mult, el a tras un semnal de alarmă: dascălii nu reușesc adesea să-și calibreze predarea pe publicul din fața lor.

„Trebuie să recunoaștem că nici cadrele didactice nu își adaptează metodele la ceea ce avem în fața noastră astăzi”, a punctat el, explicând că instrumentele moderne dau rezultate diferite în funcție de realitatea de acasă a fiecărui copil.

Ca să explice importanța resurselor, inspectorul a apelat la o comparație din fotbal. Chiar l-ai aduce pe José Mourinho, cel mai tare antrenor din lume, tot n-ai face performanță fără o bază solidă.

Mourinho la FC Hebe?

Un tehnician de asemenea calibru la o echipă ca Hebe n-ar duce-o automat în Liga Campionilor, pentru că totul depinde de banii și oamenii pe care i ai la dispoziție.

În viziunea sa, inegalitățile sociale și economice sunt o constantă care cere o doză mare de realism în educație.

De cealaltă parte, Florian Lixandru, șeful Inspectoratului Școlar al Municipiului București, a pus degetul pe o rană veche a satului românesc: lipsa profesorilor calificați.

El a explicat că la sate ajung adesea candidați cu note mici la titularizare, iar postul într-o școală rurală devine o simplă pedeapsă profesională pentru cei care n-au prins un loc călduț la oraș.

Această problemă este pe agenda zero a statului.

Oare cum reducem prăpastia dintre sate și orașe?

Pe 19 septembrie, președintele Nicușor Dan a declarat, potrivit Agerpres, că ecartul uriaș dintre școlile de la oraș și cele de la țară trebuie redus cu orice preț.

El a cerut măsuri ferme de stimulare a profesorilor care aleg să predea în mediul rural, ca să compenseze dezavantajele față de centrele urbane.

Folosindu-se de propria experiență de copil crescut la sat, unde revine de fiecare dată de Paști și Crăciun, șeful statului a subliniat că prioritatea zero a autorităților este repararea acestor inechități. Pentru o familie tânără, siguranța că propriul copil are șanse egale de reușită e criteriul numărul unu în viață.

Dezbaterea a fost aprinsă și de rezultatele de la PISA 2025, catalogate de președinte drept un „semnal de alarmă major”.

Ce ne spun, de fapt, testele PISA?

Nicușor Dan a atras atenția asupra prăpăstiei uriașe săpate exclusiv de mediul de proveniență al elevilor, criticând faptul că succesul la învățătură depinde încă, în mod inacceptabil, de contul din bancă al familiei sau de codul poștal al școlii.

Toate aceste discuții vin pe fondul unor controverse mai vechi din sistem.

Vasile Șteopoaie acuza recent „anomaliile” din evaluări, dând exemplu părinții care vin la inspectorat și întreabă revoltați „de ce fiica mea nu a luat zece, în timp ce ceilalți au?”.

Totodată, el n-a ferit să critice nici „vântoarea de diplome” a profesorilor, recunoscând că mulți aleargă după cursuri de perfecționare doar pentru credite, nu ca să predea mai bine.

Materialul original a fost semnat de Diana Ghimiși, jurnalist specializat pe educație din 2021 și absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București, fiind preluat de platforma Edupedu. ro, dedicată politicilor din învățământ, titularizării și examenelor naționale.