Taxa pe celibat: cum au plătit românii statului 24 de ani pentru că nu au copii

Taxa pe celibat a fost modificată de-a lungul celor 24 de ani?

Taxa pe celibat: povestea unei impuneri controversate aplicate în România comunistă

Culture picks

Senatul a lăsat să treacă cumulul pensiei speciale; reducerea de 85% merge la CCRAUR sesizează DNA în cazul programului SAFE și suspectă nereguli în contracte de miliarde de euroCiucu, atac la Uber și Bolt: Lobby agresiv în Parlament pentru a-și lua competențeleBolojan și Sinkevičius discută securitatea Flancului Estic și extinderea UE

Între 1967 și 1991, România a aplicat o măsură fiscală fără precedent: singurii fără copii plăteau un supliment la impozit.

Denumită popular „taxa pe celibat”, a fost introdusă prin Decretul Consiliului de Stat nr. 1.086 din 31 decembrie 1966 și a intrat în vigoare la începutul anului 1967.

Scopul era simplu: pentru a spori natalitatea, statul îi punea o taxă suplimentară pe cei fără copii, în special pe cei peste 25 de ani. Măsura a fost aplicată la bărbați și femei, indiferent dacă erau căsătoriți sau nu.

În cei 24 de ani de existență, taxa a fost modificată de trei ori.

La început, pentru cei cu venituri între 801 și 2.000 de lei, impozitul pe venit era majorat cu 10%; pentru cei peste 2.000 de lei, majorarea ajungea la 20%.

Nu era o sumă adăugată la salariul brut, ci o crescere a datoriei fiscale: cine datora 100 de lei impozit, plătea 110.

Existau excepții: nu plăteau cei care aveau copii care au murit, persoanele cu dizabilități de grad I sau II, sau cei căsătoriți cu un partener care era deja părinte.

Cum a schimbat Decretul din 1985 suma taxei pe celibat?

În 1977, Legea nr. 1/1977 a schimbat sistemul de impozitare. A fost eliminat impozitul individual pe salariu și introdus un model colectiv, bazat pe totalul plăților din fiecare unitate muncii. Dar obligația de a plăti o contribuție specială pentru cei fără copii a rămas. Acum, suma era calculată în funcție de salariul minim de stat. Cine câştiga 2.000 de lei plătea 80 de lei pe lună; un salariat cu peste 8.000 de lei achita 550 de lei lunar. Taxa se aplica de la 25 de ani și se opunea o lună după nașterea copilului.

La sfârșitul anului 1985, autoritățile au decis o nouă majorare prin Decretul nr. 409 din 26 decembrie. Din 1986, sumele au crescut dramatic.

Un angajat fără copii cu salariu de 2.000 de lei plătea acum 135 de lei pe lună; cel cu peste 8.000 de lei datora 925 de lei lunar.

Pentru lucrătorii autonomi, contribuția putea atinge 6.000 de lei pe an, dacă veniturile depășeau 96.000 de lei.

Politica a fost anulată abia la 1 aprilie 1991, când Legea nr. 32/1991 a abrogat explicit toate prevederile legate de „taxa pe celibat”.

Această măsură a fost doar una dintre multe din politica pronatalistă agresivă a regimului, care includea și interzicerea avorturilor prin Decretul nr. 770 din 1966.

Statistici au arătat o creștere inițială a natalității, dar efectele pe termen lung au fost complexe și, în multe cazuri, tragice.