Consilierul guvernatorului BNR avertizează despre un posibil dezastrul financiar al României

Cine va corecta deviațiile înainte de a afecta stabilitatea financiară?

Consilierul guvernatorului Băncii Naționale a semnalat un risc major pentru stabilitatea financiară a României

Publicat: 24.08.2026 19:42

Eugen Rădulescu, un economistic cu peste trei decenii de experiență în cadrul instituțiilor financiare naționale și internaționale, ocupă în prezent funcția de consilier al guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu. În trecut, între 2015 și 2023, a condus Direcția de Stabilitate Financiară a BNR, iar în anii ’90 a fost director al Direcției de Politică Monetară.

A reprezentat România la Fondul Monetar Internațional, a condus Banca Agricolă și, între 2005 și 2007, a stat la capoara CEC Bank. Este doctor în economie și a colaborat ca expert sau consultant pentru FMI în mai multe țări.

Pe rețelele sociale, în două postări publicate pe Facebook și amplificate de media, a atras atenția publică pe o situație pe care o consideră alarmantă: finanțele publice ale României se îndreaptă spre un punct de rupture, determinat de lipsa de responsabilitate a unor factori politici și sindicali.

Rădulescu subliniază că, datorită experienței sale extinse, a lipsimării oricărei afiliări partidare și a clarității gândirii sale, avertizările sale trebuie luate cu seriozitate maximală. El cere parlamentarilor, care în prezent votă legile necesare pentru absorbția fondurilor din PNRR, să citească cu atenție mesajele sale — poate chiar de zece ori — pentru a înțelege gravitatea situației.

Avertizează că, dacă nu se vor corecta deviațiile, România se apropie cu accelerare de un impact inevitabil cu o bariere financiară din care iesirea va fi extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă. PNRR, programul de recuperare și reziliență al Uniunii Europene, se va încheia fără că România să primească ultimele tranșe de finantare, ceea ce va crea un gap bugetar semnificativ.

Rădulescu avertizează!

Calculele bugetului de anul curent au fost elaborate pe baza așteptării că vor veni miliarde de euro din acest instrument, inclusiv pentru plățile de salarii, investiții și alte cheltuieli structurale.

În prezent, există dubii serioși că aceste fonduri nu vor mai ajunge. Rădulescu se întreabă dacă decidenții politici sunt conștienți de dimensiunea gropului bugetar creat de această lipsă de finanțe externe.

Critică în mod explicit poziția unor lideri sindicali, precum Anton Hadăr, care sugerează că ar fi mai bine să renunțăm la fondurile PNRR, doar pentru a nu afecta veniturile angajaților din sectorul public. Rădulescu consideră această poziție o demonstrație de incomprensie profundă a mecanismelor economice.

Similar, nu-l surprind declarațiile lui Marcel Ciolacu, fost prim-ministru, căruia îi atribuie o formulare metaforică legată de deficitul public, interpretată ca o lipsă de serietate în abordarea crizei.

Alți factori sindicali, precum Bogdan Hossu — descris ca o figură de mare influență, atât literal, cât și metaforic — propun soluții care, în opinia lui Rădulescu, ar agrava criza: creșterea salariilor în sectorul public și suprataxarea companiilor private. Acesta ar putea duce, conform analizei sale, la o situație în care 1,3 milioane de angajați din buget ar beneficia de creșteri salariale, în timp ce sectorul privat — care susține acest aparat prin impozite și contribuții — ar fi supus unei presiuni fiscală nesustenabilă.

Chiar și politici cu experiență, precum Kelemen Hunor, au propus creșterea salariilor publice și reducerea cheltuielilor, fără să specifice care ar fi exactement aceste cheltuieli pe care ar trebui să le taie — dacă se referă la masa salarială, protecția socială sau alte categorii.

Rădulescu concluzionează că, fără o înțelegere clară a cauzelor și a soluțiilor viabile, România risks să ajunge într-o situație de neplătire sau de depreciere severă a credibilității sale internaționale, cu riscul ca agențele de rating, precum S&P, să o reducă în categoria de țări „nerecomandate pentru investiții”, o etichetă care ar atrage consecințe dure de pe pițele financiare globale.