Criza politică din Israel blochează formarea unui nou guvern stabil

Eisenkot va reuși să formeze guvernul?

Tensiunile politice în statul evreiesc au atins un punct critic, iar procesul de constituire a executivului se dovede a fi extrem de complex.

După alegerile din 27 octombrie, parlamentul unicameral, Knesset-ul, se află într-o stare de incertitudine, unde nimeni nu deține majoritatea absolută necesară pentru a guverna fără sprijin extern.

Benjamin Netanyahu, șeful partidului Likud, rămâne prim-ministru interimar, deținând puteri semnificative în această perioadă de tranziție.

Rezultatele votului au generat o configurație fragmentată. Din cei 120 de parlamentari, 45 aparțin celor trei blocuri ideologice distincte.

Extrema dreaptă, compusă din Otzma Yehudit (7 mandate) și Partidul Sionist Religios (6 mandate), totalizează 13 locuri. Blocul ultra-ortodox, format din Yahadut HaTorah (7 mandate) și Shas (6 mandate), adună la rândul său 13 mandate.

Grupul partidelor arabo-israeliene, care include Lista Comună (11 mandate) și Ra’am (8 mandate), a obținut un record istoric de 19 parlamentari, cel mai mare număr din istoria celor 78 ani de existență a statului modern Israel.

Ceremonia de deschidere a celei de-a 26-a sesiuni a Knesset-ului a fost marcată de incidente simbolice. Zece parlamentari ai partidelor reprezentative ale cetățenilor arabi au părăsit sala plenului în momentul intonării imnului național, Hatikva. Singurul reprezentant arab care a rămas, Mansour Abbas, liderul Ra’am, nu a cântat imnul, la fel cum a procedat și Yaakov Asher, șeful Yahadut HaTorah, aflat în apropierea sa.

În comisia de aranjamente, deputata Tally Gotliv, din extrema dreaptă, a fost scoasă din sală după o altercație.

Colega ei, Limor Son Har-Melech, a reluat o inițiativă legislativă a sesiunii anterioare, vizând anularea Acordurilor de la Oslo din anii '90 și anexarea Cisiordaniei, numită de evrei Iudeea și Samaria.

Gadi Eisenkot, liderul partidului Yashar, a fost desemnat de președintele Isaac Herzog să formeze guvernul. El conduce un bloc de patru partide sioniste care dețin 48 de mandate. Pentru a asigura stabilitatea executivului, Eisenkot are nevoie de încă cel puțin 13 voturi suplimentare pentru a înlocui coaliția care a condus țara în ultimii patru ani.

Această coaliție a fost formată din Likud (27 mandate) și cele două partide ultra-ortodoxe și cele două partide de extrema dreaptă.

Controlul asupra comisiilor parlamentare se află în plină dispută.

Tensiunile politice sunt la cote maxime!

După ce comisia de aranjamente a fost preluată de opoziție, se preconizează că săptămâna viitoare vor fi votate preluările pentru comisiile de apărare și externe și pentru finanțe.

Se așteaptă înlocuirea președintelui Knesset-ului, Amir Ohana (Likud), cu Matan Kahana, din partidul Yashar.

Aceste schimbări sunt posibile datorită sprijinului celor 19 parlamentari ai partidelor arabo-israeliene, care au adus majoritatea anti-Netanyahu la 67 voturi, față de 53 de parlamentari ai partidelor aflate la putere.

Blocul Schimbării, format din Yashar (21 mandate), B’Yahad (12 mandate), Democrații (8 mandate) și Yisrael Beytenu (7 mandate), este extrem de eterogen.

Eisenkot a stabilit patru principii pentru partidele care doresc să se alăture la guvernare: recunoașterea Israelului ca stat evreiesc, democratic, liberal și egalitar; angajament față de valorile Declarației de Independență; serviciul militar sau civil obligatoriu pentru toți cetățenii; și recunoașterea Hamas ca organizație teroristă, cu obligația de a distruge puterea sa militară și de guvernare în Gaza.

Aceste principii generează tensiuni majore. Partidele ultra-ortodoxe resping serviciul universal, cerând scutiri pentru studenții din seminarele religioase. Partidele arabe nu acceptă caracterul evreiesc al statului și sunt reticente față de calificarea Hamas. Extremiștii de dreapta refuză să intre într-un guvern condus de Eisenkot, iar Itamar Ben Gvir nu a fost nici măcar invitat, fiind cunoscut ca cel mai radical politician sionist.

În interiorul blocului, Avigdor Liberman, liderul Yisrael Beytenu, respinge categoric un guvern minoritar sprijinit de partidele arabe, varianta preferată de Yair Golan, șeful Democraților. Liberman, care timp de ani a criticat aspru ultra-ortodocșii, comparându-i cu paraziți din cauza refuzului de a servi în armată, a făcut o întoarcere de 180 de grade, propunând o alianță cu Yahadut HaTorah și Shas.

Această mișcare implică concesii privind serviciul militar și sistemul de învățământ religios paralel.

Dacă ambele căi – cooptarea partidelor arabe sau a celor ultra-ortodoxe – se dovedesc prea dificile, rămâne opțiunea unui guvern de uniune națională între partidele sioniste, excluzând extremiștii. Acesta ar include Likud, Yashar, B’Yahad, Yisrael Beytenu și posibil Democrații. Totuși, obstacolul principal îl reprezintă conflictul personal între Netanyahu și Eisenkot, precum și disputa privind rotația la conducerea executivului, neacceptată de prim-ministrul actual.

Eisenkot dispune de 28 de zile pentru a forma guvernul, cu posibilitatea de prelungire cu alte 14 zile.

În caz de eșec, președintele Herzog poate numi un al doilea candidat cu aceiași durată de mandat. Dacă nici acesta nu reușește, se poate numi un al treilea, sprijinit de minim 61 de parlamentari. În ultimul caz, Knesset-ul se autodizolvă și se organizează alegeri noi, scenariu care corespunde dorințelor lui Netanyahu.