Guvernul Tomac: Alegeri parlamentare amânate și o coaliție incertă

Au românii acceptat propunerile lui Tomac pentru România?

Președintele Niceasy Dan a dorit să evite un guvern care să facă parte din AUR și a numit un prim-ministru dintr-un partid neparlamentar. Ce este mai rău într-o democraţie: să aduci un partid cu înclinaţii nedemocratice, dar ales de cetăţeni, sau să ignori voinţa oamenilor?

Eugen Tomac, în vârstă de 44 de ani, liderul unui partid non-parlamentar, PMP, a fost numit de Preşedintele României pentru a conduce Guvernul României.

La alegerile din 2024, partidul condus de Eugen Tomac a participat la o alianță, Forța Justiției, care a obținut 2% în Camera Deputaților și 1,88% în Senat.

Dacă românii doreau să fie conduşi de Eugen Tomac, ei ar fi votat pentru el în 2024, deoarece au votat pentru Nicuia Dan. Şi Dan a fost ales preşedinte nu pentru că le-a spus că-l va nominaliza pe Tomac.

Ne amintim corect, nu?

Pe lângă toate celelalte probleme, trebuie să adăugăm încă una pe listă: lipsa completă de legitimitate în fruntea puterii executive a statului. După anularea alegerilor prezidenţiale, acum avem şi anularea alegerilor parlamentare.

Dar cum este această situaţie diferită de cea a unui prim - ministru tehnocratic? Mă vei întreba pe bună dreptate.

Una dintre diferențe este că un tehnocrat nu a trecut examenul electoral, în timp ce Eugen Tomac a făcut-o. Şi oamenii şi-au exprimat părerea despre programul său.

Nu discutăm despre calitatea umană a lui Tomac. Nu-l facem prieten. Îi angajăm un prim-ministru.

Ceea ce discutăm este măsura în care oamenii au acceptat propunerile lui Tomac pentru România. Sub 2% dintre români au găsit ideile politice ale PMP potrivite pentru acestea. Dacă algoritmul democratic nu conta în numirea primului ministru, atunci pe ce s-a bazat preşedintele? Putem doar intui.

Poate fi adus la putere un partid neparlamentar?

Cu toate acestea, în apărarea sa, se poate invoca eșecul negocierilor dintre părțile „pro-occidentale.” Pe cine ar numi el prim-ministru dacă PSD, PNL, USR şi UDMR nu ar fi de acord cu o nouă formulă de guvernare?

Dacă alegerea la urne ar fi contat, atunci cel mai logic Şi dacă guvernul s-ar fi alăturat AUR, atunci e drept şi democratic. Pentru că o democrație nu este confortabilă, dar principiile sale merită să fie apărate mai ales atunci când rezultatul nu este bun pentru tine. Ce e mai rău în democraţie?

Să ignore complet voinţa cetăţenilor sau să investească un guvern din care să formeze un partid cu tendinţe antidemocratice? Întrebarea nu e simplă, să nu ne grăbim. În această lume, diferite soluții au fost testate în situații politice „imposibile.” Prin democrațiile asiatice, de exemplu, se întâmplă ca atunci când părțile nu înțeleg pe cine să conducă, guvernul să fie preluat de armată.

Scuzarea ar fi că o ţară nu poate sta mult fără guvern, ar fi haos. S-a întâmplat, de exemplu, în Thailanda între 2014 și 2020.

A fost nevoie de șase ani de junta militară pentru ca țara să se întoarcă la democrație (unul cu sechele serioase, dar aceasta este o altă discuție). Veţi spune că exemplul este exagerat, deoarece nu suntem în Asia, ci în Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, să nu uităm că nicăieri în UE nu a anulat un tur electoral prezidenţial după ce cererile au fost validate de instituţiile statului şi că oamenii şi-au exprimat liber opţiunea.

În 2024, în loc să sancţionăm şefii instituţiilor care l-au lăsat pe Calin Georgescu să conducă, declarând un mincinos „finanţare zero,” am sancţionat votul cetăţenilor. Şi astfel Georgescu se poate proclama „câştigătorul alegerilor,” care este o minciună: a câştigat primul tur, nu alegerile.

România este o societate mult mai militarizată decât țările Uniunii Europene.

Ne putem ascunde în spatele unei scuze călduroase că „acestea sunt teorii ale conspirației” sau putem recunoaște semnele din jurul nostru: de la generalii pensionați pe care îi vedem la televizor în fiecare seară discutând subiecte politice, la faptul că ne trezim cu contracte de sute de milioane de euro semnate de SRI, complet intransparente, cu o companie de telecomunicații care se întâmplă să aibă o televiziune de știri influentă.