Paradoxul tranziției energetice: resursele de apă din România în pericol de degradare

Cine apără natura în fața proiectelor distructive?

Parlamentul European a adoptat recent o rezoluție care avertizează că omenirea a intrat oficial într-o epocă de faliment global al apei (faliment al apei). Membrii europeni din Comisia Europeană pentru Afaceri Externe (AFET) condamnă cu tărie o nouă și periculoasă tendință geopolitică a transformării apei într-o armă strategică.

Interviu Ioana Ciuta (Bankwatch): Comisia Europeană a închis plângerile privind centralele hidroelectrice din zonele protejate. Ministerul Mediului contestă dreptul ONG-urilor de a opri proiecte. Prețul necunoscut al mașinilor electrice: 1,9 milioane de litri de apă pentru o singură tonă de litiu. Cine va plăti pentru criza apei? Ultima documentație de la Institutul Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate (UNU-INWEH) este un alt raport care ar trebui să ne facă să ne gândim serios: de la factorii de decizie la fiecare cetățean, iată câteva exemple concrete despre cum ar putea arăta realitatea site-urilor noastre dacă ne refuzăm să ne protejăm propriul litiu.

Prețul real al bateriilor noastre nu se măsoară doar în litri de apă sacrificată, ci în destinurile umane mutilate de deșeuri toxice grave și contaminarea cu metale grele.

De ce UE ignoră criza apei!

Studiile citate în raportul ONU evidențiază o apropiere teribilă de riscul de a fi afectate de afecțiuni grave în Republica Democrată Congo, în care 56% dintre femeile din locuitorii din țară și femei suferă de afecțiuni grave și afecțiuni de piele grave, iar 56% din locuitorii din țară suferă de afecțiuni grave și afecțiuni grave.

În ultimele luni, statele membre ale UE au început să discute un pachet legislativ menit să reglementeze extracţia de litiu și să impună standarde stricte de reutilizare a apei în lanţurile de producţie. Experţi din cadrul Agenţiei Europene de Mediu avertizează că, fără intervenţii urgente, nivelul apei subterane în regiunile alpine ar putea scădea cu până la 30% până în 2035.

În paralel, grupurile de societate civilă solicită transparenţă totală privind contractele de aprovizionare cu minerii critici, cerând ca fiecare proiect să fie supus unui audit independent de impact hidrologic.