Radu Atanasiu: Gândirea tribală ne face să vedem doar jumătate din realitate

Ce se întâmplă când reflexele ancestrale intră în politică?

Emisiunea video „Cum supraviețuim?”, care își va deschide primele porți pe data de sâmbătă, 19 septembrie, pe platforma SpotMedia. ro și pe canalul oficial YouTube SpotMedia. ro, abordează o temă centrală a psihologiei moderne: modul în care crizele contemporane重塑 (reshape) mintea, emoțiile și comportamentul uman. Proiectul, coordonat de Adriana Nedelea, explorează impactul instabilității politice, al războaielor, al polarizării sociale, al dezinformării și al incertitudinii economice asupra stării noastre interioare.

În fiecare episod, gazda colaborează cu experți din domeniile psihologiei, sociologiei, neuroștiințelor și unor discipline conexe, căutând În centrul discuției se află figura lui Radu Atanasiu, profesor de Dialogul său cu Adriana Nedelea scoate în evidență un paradox modern: deși credem că ne informăm activ, adesea căutăm doar confirmarea unor convingeri preexistente.

Atanasiu explică faptul că, atunci când ne limităm la aceleași canale de televiziune, aceleași conturi de social media și aceleași voci care ne susțin punctul de vedere, iluzia cunoașterii ne împiedică să vedem realitatea în mod panoramic. Nu mai suntem căutători de adevăr, ci vânători de validare.

„Lumea nu se duce la televizor ca să afle lucruri noi”, susține profesorul.

O proporție semnificativă din publicul interesat de știri consumă conținuturile media pentru a-și consolida eticheta de apartenență la un anumit tip de Actul de a te uita la un canal devine un ritual de autoconfirmare a inteligenței proprii, unde spectatorul își spune: Da, așa este!

Restul sunt niște ignoranți sau oameni răi. Acest mecanism psihologic duce la o divizare profundă a societății, în care fiecare tabără consideră cealaltă fie incompetentă, fie malefică. Curiozitatea autentică față de motivalele, experiențele și valorile care au determinat o alegere opusă dispare, lăsând în urmă o barieră invizibilă, dar solidă.

Costul acestui comportament mental este pierderea „vederii panoramice”. Când ne hrănim constant cu informații care ne contrazic sau ne validează, capacitatea noastră de a reconstrui realitatea din perspectiva celuilalt se atrofiază. Atanasiu subliniază că, dacă ne limităm strict la identitatea de grup și la apartenență, abandonăm Rezultatul este o orbire parțială: nu mai înțelegem jumătate din complexitatea lumii în care trăim.

Acest reflex are rădăcini evolutive adânci. În comunitățile mici de altădată, apartenența la familie sau la sat era o condiție esențială pentru supraviețuire, asigurând protecție și securitate materială. Identitatea „eu sunt de-ai lui X” avea o funcție utilitară clară.

Problema apare când acest reflex ancestral este transpus, fără discernământ, în sfera ideologică sau politică modernă. Când identitatea politică preia controlul asupra procesului de Întrebarea fundamentală se schimbă: nu mai contează dacă o afirmație este logică sau susținută de dovezi, ci dacă vine din tabăra „noastră”.

Critica adresată liderului preferat este resimțită ca o agresiune personală, iar argumentele adversarilor sunt respinse intuitiv, înainte de a fi analizate rațional.

Cum ne influențează etichetele rigide percepția?

Atanasiu observă că, din păcate, mecanismele de siguranță obținute prin apartenența la sat sau la familie s-au migrat către ideologii, președinții de partid sau candidații electorali.

Ajungem să ne definim prin prisma „de-ai cui suntem”, deși nu este clar dacă acești conducători merită, într-adevăr, loialitatea necondiționată a oamenilor.

Aceasta implică o stare permanentă de autoîntrebare, incluzând îndoierea față de propriile convingeri, față de situațiile mentale în care ne-am instalat confortabil și chiar față de persoanele pe care le admirăm sau le-am votat. Pentru a implementa acest exercițiu intelectual, profesorul invocă un personaj literar familiar: Cocoșilă din romanul „Moromeții”, cunoscut pentru ticul verbal „Pe ce te bazezi?”. Această expresie ar trebui să devină un filtru intern permanent.

Înainte de a repeta o afirmație sau de a o transmite generațiilor următoare, ar trebui să ne întrebăm sistematic care sunt dovezile, ce presupuneri ascunse facem și ce informații contrare ar putea infirma concluzia noastră.

Atanasiu dorește să avem un „mic Cocoșilă” în minte, care să intervină în fiecare moment în care ne spunem ceva nouă înșine sau comunicăm ceva copiilor și nepoților noștri. Întrebarea „Pe ce te bazezi? Ia să vedem dacă este chiar așa” nu necesită renunțarea la identitate sau la încrederea în oameni apropiați. Cere doar să nu le cedăm dreptul exclusiv de a gândi în numele nostru.

Un alt aspect crucial este influența etichetelor rigide asupra percepției. Orice etichetă fixă ne determină să reacționăm conform rolului pe care ni l-am atribuit. Un exemplu elocvent este dinamica dintre pietoni, șoferi și cicliști. Când este pe bicicletă, Atanasiu percepe pietonii ca fiind „găini căpiate” și șoferii ca niște „criminali”. Când conduce mașina, cicliștii devin „kamikaze”, iar când merge pe jos, are senzația că toți ceilalți intenționează să-l omoare. Structura mentală este astfel încât, orice etichetă aplicată identității ne face să acționăm în următoarea situație ca „ăla” respectiv, fără a mai analiza contextul specific.

Dezlipirea acestor etichete nu anulează diferențele dintre oameni, dar ne permite să-i vedem pe ceilalți ca indivizi complecși, nu doar ca reprezentanți ai categoriilor pe care le-am condamnat deja.

La polul opus al obedienței tribale se află scepticismul total, adică convingerea că toate instituțiile mint, că orice autoritate este ostilă și că doar explicațiile conspiraționiste pot fi adevărate. Nici această postură nu constituie o formă de Trebuie să ne exersăm capacitatea de a ne întreba periodic dacă nu cumva vorbește identitatea din noi, tribul din noi sau dușmănia din noi, în loc de rațiune.

Este necesară o balanță subtilă între încredere și îndoială. Ar trebui să cerem dovezi, să căutăm activ contraargumente, dar să acceptăm și faptul că lumea este mult mai nuanțată decât opoziția binară dintre cei complet buni și cei complet răi.

Până la debutul emisiunii, putem explora mai mult această temă urmărind edițiile viitoare ale „Cum supraviețuim” pe YouTube SpotMedia, un proiect care promite să ofere instrumente practice pentru navigarea în complexitatea lumii moderne.