Spitalul Colțea, primul care a primit răniții din Colectiv

Sterilizare și farmacie în alertă maximă!

Primul spital care a primit victimele incendiului din Colectiv: mărturii despre o noapte haotică

De zece ani și patru luni, românii țin vie amintirea dezastrului din clubul Colectiv, o tragedie care a zgudut întreaga națiune.

În acea seară nefericită, 64 de tineri și-au pierdut viața, dintre care 26 au murit pe loc, în timp ce alții au cedat ulterior, în spitale, la intervale variabile după incident.

În total, peste 180 de tineri au fost răniți în urma incendiului.

Aproximativ o oră și jumătate după începutul concertului trupei Goodbye to Gravity, o adevărată iad s-a declanșat peste cei peste 400 de oameni aflați în hala fetei clădiri a fostei fabrici „Pionierul”.

Ambulanțele transportau răniți într-un flux continuu. Primul spital din Capitală care a preluat tinerii afectați de incendiu a fost Spitalul Clinic Colțea.

Aici au fost aduși opt răniți, care au stat internați doar o singură noapte, fiind transferați dimineața spre alte instituții medicale prin intermediul ambulanțelor specializate în transportul victimelor multiple.

În acea noapte critică, coordonarea spitalului era în mâna medicului primar de ORL, Marian Stamate. Dr. Stamate a evocat detaliile acelei nopți și a povestit în cadrul emisiunii Punctul Roșu în Sănătate ce s-a petrecut în spital. Opt ambulanțe au sosit la Colțea, transportând opt răniți din clubul Colectiv. Pentru echipele medicale de gardă, sosirea victimelor acestui dezastru a fost o situație completă neobișnuită. La început, medicii nu aveau informații despre originea răniților, despre natura evenimentului sau despre numărul total al victimelor.

Având în vedere că spitalul are un profil de hemato-oncologie, în Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) erau disponibile doar câteva locuri libere în acel moment. A fost o surpriză totală pentru noi. Nu suntem un spital de urgență, ci unul de profil hemato-oncologic, deci nu avem nicio structură sau dotare adecvată pentru astfel de situații.

Cu toate acestea, primele ambulanțe au sosit tocmai la noi, probabil fiind primul spital pe traseul lor. Unitatea noastră de primiri urgențe este mică și aveam doar două sau trei locuri libere. Ne punea problema ce facem cu pacienții deja prezenți în UPU ca să putem primi noile victime. Am înțeles rapid că este vorba de un accident colectiv, dar nu aveam nicio informație.

Singurul spațiu pe care l-am identificat în zece minute, care putea fi folosit optim, a fost unitatea de terapie intensivă coronariană, care acum este ATI 2, a explicat medicul.

O secție a spitalului a trebuit evacuată de urgență pentru a eliberă loc pentru răniți. Dr.

Stamate a decis să cazeze cei opt răniți în spațiul din unitatea de terapie intensivă coronariană, situat la etajul întâi, pentru a le oferi asistență centralizată.

Pacienții deja internați acolo nu aveau cazuri grave și au putut fi transferați de urgență în alte secții. Pentru a face față situației, au fost solicitați medici să vină de acasă. Unul dintre ei a lăsat copilul în grija unui vecin pentru a putea ajunge la spital. Nu știam când se va încheia starea de calamitate, spune medicul. Am decis să chem doctori de acasă. Colegii mei au venit, atât din ATI cât și din chirurgie generală.

Cred că din chirurgie generală au sosit cinci doctori. Din ORL nu am chemat nimeni, eram doar eu și rezidentul de gardă, considerând că este suficient, pentru că trebuie să gestionezi resursele.

Nu știam când se va termina starea de calamitate, când pacienții vor putea fi transferați în spitale de specialitate, dacă vor sosi mai multe ambulanțe sau nu.

Trebuia să gestionezi resursele umane astfel încât să ai oameni disponibili și a doua zi, și a treia zi, pentru a permite celor care pleacă să se recupereze și să revină. La fel, trei colegi anesteziști au venit de acasă.

Unul dintre ei a făcut ceva impresionant: soția lui era de gardă în alt spital, așa că a lăsat copilul cu un vecin sau o rudă și a venit la spital.

Serviciul de sterilizare și farmacia spitalului au fost puse în stare de alertă maximă. Nu era o noapte obișnuită.

Activitatea instituției a fost reorganizată de urgență pentru a putea răspunde cât mai bine la urgențele majore.

Deoarece era vorba de un eveniment unic, cu victime suferind de arsuri severe și politraumă, medicii, care nu aveau experiență anterioară în astfel de cazuri, au căutat informații despre modul de acordare a îngrijirii primare.

Am activat inclusiv serviciul de sterilizare, pentru că trebuia să avem materiale sterile disponibile atât pentru pacienții în zona de îngrijire, cât și pentru sălile de operații, anticipând posibilitatea de a interveni chirurgical.

Ce nu poate uita dr?

Farmacistul a fost adus de acasă. A fost foarte bine organizat și a asigurat tot ce ne trebuia, indiferent de modul în care a obținut produsele. Deși nu avem profil de urgență, problema constă în cunoștințele necesare în această zonă.

Un pacient cu arsuri extinse este de fapt un pacient politraumatizat. Colegii mei din chirurgie au început să caute pe internet cum se face evaluarea și tratamentul primar. Toți, atât asistenții cât și doctorii, s-au descurcat excepțional.

În acea noapte, au fost solicitați medici din spitalul Colțea, dar și de la alte instituții medicale. Deoarece pacienții aveau afectare oculară, s-a solicitat sprijin de la Spitalul de Arși, de unde a sosit un chirurg plastician. Am cerut ajutor și la Spitalul Lahovari, unde doamna doctor Monica Pop a venit însoțită de o rezidentă. Ele au evaluat pacienții și ne-au ghidat în privința îngrijirii ochilor.

Apoi, ne-am adresat Spitalului de Arși, explicând că nu avem niciun plastician și că, dacă trebuie să intervenim în sălile de operații, avem nevoie de un specialist.

Ne-au trimis un chirurg plastician să ne asiste, rememorează dr. Stamate. Imaginea acelei nopți rămâne gravată în memoria medicului: tineri cu haine arse, în stare de șoc profund.

Hainele lor miroseau a fum și ardeag. Suferința lor era evidentă.

Unii încă nu ieșiseră din starea de șoc, prezentând o stare de euforie ușoară, dar în scurt timp șocul emoțional a trecut și au început să conștientizeze ce se întâmplase. Trebuia să-i tundem, să le tăiem hainele și să curățăm plăgile, ceea ce era complex în lipsa materialelor adecvate. Toți pacienții au părăsit spitalul într-o stare relativă bună, fiecare cu cel puțin două linii venoase.

Doar unul a fost intubat, dar a plecat în stare bună, deși ulterior nu a supraviețuit, a precizat medicul.

Ce nu poate uita dr. Marian Stamate din seara de 30 octombrie 2015 este impactul inițial al sosirii victimelor. Primele momente sunt cele care te marchează cel mai mult.

Nu știai ce urmează, ce patologii au, ce s-a întâmplat. Trebuia să acționezi, pentru că altfel acești tineri ar fi murit. Trebuia să păstrezi sângele rece, indiferent de emoții. În privința managementului crizei, dr.

Stamate subliniază că echipele nu au primit nicio direcție din partea conducerii sau a Ministerului Sănătății.

Am anulat toate operațiile programate pentru a doua zi pentru a eliberă sălile.

Ne trebuiau locuri pentru noile victime.

Conducerea spitalului și Ministerul nu ne-au dat nicio instrucțiune clară, deși conform legii ar fi trebuit să contactăm managerul și directorul medical, lucru care nu a fost posibil.

Trebuia să ne descurcăm pe baza experienței.

Situația a fost agravată de traficul blocat în care se aflau ambulanțele cu răniți.

Salvările urlau, se urcau pe rondurile de flori, mergeau pe trotuar și pe borduri, pentru că nu aveau loc.

Din spital se vedea bulevardul și nici măcar nu a fost oprit traficul între Colectiv și cele 5-6 spitale destinație. Asta a fost un eșec major al sistemului de organizare, spune medicul. În final, dr.

Stamate abordează problema infecțiilor nosocomiale.

Frâna de a raporta infecțiile nosocomiale nu trebuie să existe.

Eșecul așteaptă la colț dacă protocoalele nu sunt respectate. Problema este una de management, nu neapărat de competența infecționistului. Trebuie să se îndeplinească toate protocoalele create și impuse de conducerea spitalului.