Super El Niño: 857.000 de decese așteptate până în martie

Care este impactul regional al fenomenului climatic?

Conform estimărilor publicate de cercetătorii de la Universitatea din Chicago, fenomenul climatic cunoscut ca Super El Niño ar putea provoca aproximativ 857.000 decese atribuite căldurii extreme, într-un interval care se întinde de la iunie 2026 până în martie 2027. Aceste cifre provin din „El Niño Heat Mortality Tracker”, o sursă citată de The Independent, care compară pierderile umane cu cele dintr-un an climatic standard.

Datele actuale arată o situație îngrijorătoare: aproape 485.000 de oameni au pierit deja din cauza valurilor de căldură aduse de acest episod climatic, în perioada cuprinsă între iunie și septembrie. Restul, adică circa 373.000 de decese, sunt așteptate până la finalul lunii martie.

Când privim distribuția geografică a acestor pierderi, Nigeria iese în prim-plan pentru următoarele șase luni, cu peste 56.000 de decese estimate. India urmează imediat după, cu circa 55.000, în timp ce Indonezia înregistrează aproape 29.000.

Totuși, dacă privim intervalul complet de la iunie 2026 până în martie 2027, India se poziționează pe primul loc, cu un bilanț estimat la aproximativ 160.000 de decese.

Pe pozițiile următoare se află China, cu 85.400, Nigeria, cu 69.700, și Sudan, cu 53.200. Trebuie subliniat că China, Nigeria și India împreună reprezintă peste o treime din totalul deceselor provocate de acest fenomen climatic. În ceea ce privește China, aproape toate decesele estimate s-au produs deja în cursul verii curente.

Michael Greenstone, unul dintre cofondatorii Climate Impact Lab, a explicat importanța acestor date, afirmând că ele permit identificarea zonelor unde populația se confruntă cu cele mai mari riscuri, oferind astfel o șansă autorităților și comunităților de a acționa preventiv înainte ca vieți să fie pierdute.

Contextualizând evoluția situației, în luna septembrie, aceeași sursă de date estima 451.000 de decese până în februarie. Creșterea semnificativă a cifrei se datorează faptului că lunile august și septembrie au fost mult mai calde decât se anticipa inițial. August a fost cel mai cald august înregistrat vreodată, iar septembrie a fost al doilea cel mai cald din istoria măsurătorilor. Deși specialiștii subliniază că aceste recorduri de căldură sunt rezultatul încălzirii globale, nu doar al El Niño, fenomenul în sine produce de obicei efectele sale cele mai intense în sfârșitul toamnei și iarna.

Din punct de vedere al impactului regional, Super El Niño aduce de regulă condiții meteo mai umede și furtunoase în Statele Unite, în anumite zone ale Americii de Sud și în Europa. În regiunea care cuprinde Australia, Indonezia și Asia de Sud, acest fenomen poate declanșa secete severe.

Un exemplu concret se vede în Indonezia, unde fumul provenit din incendiile de vegetație a generat deja o creștere a bolilor respiratorii și o degradare a calității aerului, efecte simțite și în Singapore și Malaysia.

Din perspectiva frecvenței, un episod obișnuit de El Niño se manifestă la intervale de 2 la 7 ani, în timp ce varianta „super” apare o dată la 10 la 15 ani. Un studiu publicat în august în revista Science arată că aceste fenomene sunt acum cu peste 36% mai intense decât în perioada pre-industrială, dintre care 16% din această creștere s-a produs în ultimii 40 de ani.

În ceea ce privește evoluția imediată, Super El Niño continuă să se intensifice în Oceanul Pacific. Prognozele actualizate sugerează că vârful fenomenului ar putea fi atins în jurul lunii decembrie 2026. Analizele bazate pe datele ERA5 indică posibilitatea ca acest episod să devină cel mai puternic în ultimele șapte decenii.

Efectele pe circulația atmosferică încep să fie observabile deja. Prognozele pentru luna noiembrie arată o evoluție complexă.

Deși anii cu El Niño puternic sunt de obicei asociați cu un anumit tipar de circulație, începutul lunii noiembrie prezintă o configurație aproape opusă. Totuși, spre mijlocul și finalul lunii, modelele indică o apropiere treptată de tiparul specific acestor episoade.

În detaliu, principalul factor care va modela vremea în sezonul rece 2026-2027 rămâne acest fenomen, aflat în plină dezvoltare încă din primăvară.

Modificările se limitează doar la temperatura apelor!

Mecanismul implică încălzirea anormală a apelor în zona ecuatorială a Pacificului, ceea ce modifică presiunea atmosferică, vânturile și circulația aerului la scară globală. Analizele recente relevă anomalii termice oceanice extreme, cu valori care depășesc local +8 grade Celsius față de normal în anumite zone ale Pacificului tropical. Este important de precizat că vorbim despre anomalii regionale ale temperaturii suprafeței oceanului, nu despre o încălzire uniformă a întregului bazin oceanic.

Un alt aspect critic este poziționarea geografică a fenomenului. Episodul curent prezintă o componentă estică pronunțată, cu cele mai mari deviații termice concentrate în partea centrală și estică a Pacificului. Prognozele prevăd o intensificare până la sfârșitul lunii decembrie, cu valori care ar putea depăși pragul de +2 grade Celsius, ajungând posibil la +3 grade în regiunea de referință ENSO.

Această traiectorie ar putea clasifica actualul episod printre cele mai puternice înregistrate în ultimele șapte decenii.

Modificările nu se limitează doar la temperatura apelor. Analizele atmosferice din ultimele 15 zile relevă o schimbare clară a circulației tropicale.

Deasupra Pacificului central și estic, se observă o intensificare a mișcărilor ascendente ale aerului, în timp ce în zona maritimă din vestul Pacificului se detectează mișcări descendente mai puternice.

Această configurație indică o modificare a circulației Walker, mecanismul prin care El Niño transmite efectele sale în alte părți ale globului. Pe măsură ce fenomenul se intensifică, aceste schimbări pot afecta curenții atmosferici la latitudini medii, inclusiv poziționarea jet stream-ului și a zonelor de presiune.

Pentru Europa, impactul este mai complex și mai puțin direct decât în America de Nord.

Influența El Niño se suprapune cu evoluția presiunii deasupra Atlanticului și cu alți factori care pot schimba tiparul meteo continental.

În prima parte a lunii noiembrie, se așteaptă un tipar diferit de cel clasic al unui Super El Niño. Prognozele indică formarea unui anticiclon de blocaj în nord-vestul Europei, de tip omega blocking.

Simultan, zonele de presiune scăzută se localizează mai ales în sudul și estul continentului. Această distribuție favorizează o circulație predominant din nord și nord-est, aducând mase de aer mai rece în mai multe regiuni. Temperaturile ar putea coborî sub normalele climatologice în nord-vestul, centrul și sudul Europei, în timp ce presiunea ridicată reduce precipitațiile pe suprafețe mari.

Ploile mai intense sunt așteptate în sud și sud-est, unde influența depresioanelor este mai mare.

Spre mijlocul lunii noiembrie, se observă o tranziție treptată. Semnalul depresionar se conturează deasupra Atlanticului și în nord-estul Europei, în timp ce între aceste zone apare o regiune cu presiune mai ridicată.

Aceasta indică o apropiere de tiparul specific El Niño puternic, deși nu s-a format încă un centru depresionar amplu, ca în episoadele anterioare. Temperaturile arată o tendință mai rece în sudul și sud-estul Europei, în timp ce alte zone rămân aproape de normal sau ușor peste. Regimul ploilor prezintă diferențe regionale, cu un semnal mai umed în nordul continentului.

În ultima parte a lunii noiembrie, influența Super El Niño devine mai vizibilă. Se menține o zonă de presiune scăzută în nord-estul și estul Europei, în timp ce jumătatea vestică este influențată de un flux sudic. Această configurație creează un contrast termic între regiunile europene, cu vestul și centrul-vestul continentului afectate diferit față de est.

Aceste estimări sunt bazate pe modele meteorologice pe termen lung și nu constituie o prognoză definitivă pentru fiecare țară individuală, ci o analiză a tendințelor generale ale circulației atmosferice.