Factura de energie: 40% dintre români cheltuiesc peste 10% din venituri pe utilități

Sărăcia energetică e mai mare decât arată statisticile!

Criza energetică din România nu se oprește la frigul din casă. Ea lovește direct în bugetele familiilor, transformând factura lunară într-o povară greu de dus.

Conform datelor prezentate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), aproximativ 40% dintre gospodăriile din România, dar și din Bulgaria și Grecia, alocă peste o zecime din veniturile totale pentru utilități.

Pentru specialiști, acest prag de 10% este semnalul clar al unei poveri energetice acute, care pune sub semnul întrebării stabilitatea financiară a multor români.

Analiza detaliată a conducerii AEI sugerează că dimensiunea reală a sărăciei energetice în Uniunea Europeană este mult mai amplă decât reiese din statisticile oficiale actuale.

Europa e divizată energetic?

La nivel continental, se estimează că între 17% și 22% dintre familiile europene depășesc limita de 10% din venituri alocate electricității, gazelor naturale, încălzirii centralizate și combustibililor.

Chisăliță subliniază existența unei forme latente de sărăcie, invizibilă în rapoartele standard, dar care se manifestă concret la fiecare plată.

Nu e vorba neapărat de lipsa totală de resurse, ci de un moment critic în care cheltuielile cu energia depășesc pragul psihologic și economic de 10%, transformând un serviciu esențial într-o povară structurală constantă.

Disparitățile regionale din blocul comunitar sunt remarcabile. În Europa Centrală, de Est și de Sud-Est, inclusiv România, Bulgaria și Grecia, situația este semnificativ mai gravă decât în statele din vest sau nord.

Factura devorează tot bugetul!

Aici, veniturile modeste se combină cu un parc imobiliar slab izolat termic și sisteme de încălzire vechi, ineficiente. Pentru o familie cu venituri reduse, ponderea energiei în buget poate urca dramatic, atingând valori cuprinse între 15% și 20%.

Comparativ, în țări precum Spania sau Portugalia, procentul gospodăriilor care depășesc limita de 10% se situează în jurul a 20-25%. Diferența devine și mai evidentă când privim spre nordul și vestul continentului. În Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, doar între 5% și 10% dintre cetățeni se confruntă cu o astfel de presiune bugetară. Președintele AEI explică acest decalaj: nu prețul mic al energiei este factorul decisiv, ci, dimpotrivă, în aceste țări prețurile sunt adesea mai mari. Avantajul vine din veniturile ridicate, eficiența energetică superioară a clădirilor și existența unor sisteme sociale robuste. Această realitate evidențiază o fractură structurală profundă în interiorul Uniunii Europene.

Chisăliță atrage atenția asupra limitelor indicatorilor actuali, bazați exclusiv pe capacitatea unei familii de a-și încălzi casa. Autoritatea europeană folosește criteriul „incapacității de a menține locuința adecvat încălzită”, dar acesta surprinde doar vârful aisbergului problemei.

O familie poate continua să plătească facturile la timp, evitând astfel includerea în statisticile oficiale ale celor care nu se pot încălzi, însă costurile disproporționate îi obligă să taie alte posturi esențiale din buget.

Subvenții sau soluții structurale?

Pragul de 10% relevă o altă realitate: familii care sacrifică cheltuielile pe hrană, sănătate sau educație pentru a acoperi facturile de energie. Fenomenul este descris drept „sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare”.

Impactul pe termen lung al acestei presiuni constante este generarea unei vulnerabilități economice și a unor tensiuni sociale.

O gospodărie poate avea căldură în interior, dar este forțată să renunțe la vacanțe, la constituirea unor rezerve financiare sau la o anumită siguranță financiară. Experiența recentă din perioada 2022-2023 a servit ca un avertisment puternic pentru întreaga Europă, demonstrând fragilitatea echilibrului în fața șocurilor de prețuri. În acele luni, procentul familiilor care au depășit limita de 10% din buget a crescut brusc în multe state membre.

Deși schemele de plafonare a prețurilor și sprijinul public au atenuat impactul, fără acestea cifrele ar fi fost mult mai alarmante. Totuși, expertul AEI susține că subvențiile nu reprezintă o soluție structurală pe termen lung, ci doar un bandaj temporar peste o rană mai adâncă.