De ce statul finanțează sportul, dar nu fotbalul?
Nicușor Dan a intrat în detaliile financiare ale sportului românesc, explicând de ce bugetul de stat rămâne pilonul esențial pentru performanță. Președintele a subliniat rolul crucial al cluburilor precum Steaua și Dinamo, care susțin ramurile sportive unde investițiile private sunt insuficiente.
Culture picks
Virgil Popescu: Rusia este cea mai mare amenințare pentru Europa
Nuno Campos: Dinamo vizează victoria, nu lupta pentru titlu, în duelul cu FCSB
Cristian Chivu scrie istorie la Inter: prima victorie din 118 de ani
Datoria externă a României atinge pragul de 235 de miliarde de euroA evitat, însă, să ia o poziție fermă privind fotbalul, preferând o abordare prudentă pentru această disciplină.
În cadrul emisiunii de la Euronews, Dan a argumentat necesitatea unei distincții clare între fotbal și celelalte sporturi din cluburile militare sau de stat. Argumentul său este simplu: fără fonduri private substanțiale – spre deosebire de tenis, de exemplu –, cluburile mari de stat asigură continuitatea sportului de performanță.
El a insistat pe importanța eficientizării acestor structuri, afirmând că multe discipline ar risca să dispară fără sprijinul guvernamental.
De ce statul susține performanța?
Pentru a ilustra punctul său, Dan a invocat cariera lui David Popovici, legitimat la Dinamo.
Președintele a descris înotătorul ca un brand personal care aduce notorietate României la nivel global. A evidențiat faptul că clubul de stat a reușit să ofere nu doar un salariu rezonabil, ci și o structură de suport completă. Popovici beneficiază de o echipă dedicată de cinci, șase sau șapte specialiști – antrenori, psihologi, nutriționiști – un exemplu pozitiv de modul în care statul poate susține un nivel înalt de performanță.
Deși a recunoscut valoarea sprijinului public, Dan a notat că fotbalul se află într-o situație diferită, având surse financiare private semnificative, generate de drepturile de difuzare TV. Totuși, a atras atenția asupra unei lacune majore: lipsa preocupării pentru segmentul copiilor și juniorilor.
A criticat abordarea actuală, afirmând că nu mai poți funcționa „după ureche” în dezvoltarea tinerilor sportivi, fiind necesare intervenții specializate în nutriție, suport psihologic și dezvoltare musculară.
De ce statul rămâne pilonul esențial al performanței sportive?
Punctul central al viziunii președentului pentru viitorul sportului românesc este educația fizică din școli. Dan consideră că aceasta trebuie să fie punctul de plecare pentru întregul sistem. În Legea bugetului pe anul 2026, a sugerat alocarea a 100 de milioane de lei pentru sportul școlar. Deși inițial nu a existat un ministru responsabil și ulterior Guvernul a căzut, îngreunând progresul, el speră ca noul guvern să poată demara și continua acest efort.
Obiectivul este formarea unor echipe mici, compuse dintr-un antrenor și între 10, 12 sau 15 copii, care să practice sport în afara programului școlar obișnuit.
Implementarea acestui program ar putea face uz de infrastructura deja existentă, reducând costurile suplimentare.
Dan a propus utilizarea sălilor de sport și a terenurilor din școli care, în prezent, rămân nefolosite sau sunt utilizate insuficient. Prin extinderea bazei de selecție pentru câteva sporturi pe această infrastructură disponibilă, se poate crea un mediu propice descoperirii talentelor. Astfel, se creează un circuit coerent între școală, cluburile de stat și performanța de top, asigurând că sportul rămâne o prioritate națională, susținut atât prin resurse publice, cât și prin implicarea comunității școlare.
