El consideră că nu se trata de o interpretare juridică
Alexandru Dimitriu, deputat al USR și fost secretar de stat la Ministerul Justiţiei, a exprimat pe Facebook o condamnare severă a motivării Curţii Constituţionale privind legea ANI, caracterizând‑o ca „toxică” și comparând‑o cu procedele unui regim dictatorial care încearcă să eliminate adversarii politici, informație preluată de Agerpres.
Culture picks
Senatul a lăsat să treacă cumulul pensiei speciale; reducerea de 85% merge la CCR
AUR sesizează DNA în cazul programului SAFE și suspectă nereguli în contracte de miliarde de euro
Ciucu, atac la Uber și Bolt: Lobby agresiv în Parlament pentru a-și lua competențele
Bolojan și Sinkevičius discută securitatea Flancului Estic și extinderea UEÎn postul său, Dimitriu descrie CCR ca fiind reduită la o rufe care PSD foloseşte pentru săpătaţi în picioarele statului de drept din România. După ce a citit integral motivarea, de la primul până la ultimul rand, nu a identificat o simple decizie controverţiată, ci o structură elaborată pas cu pas, scopul ei fiind să ajungă la un rezultat prestabilit.
În acelasi text, Curtea se contrazice de patru ori, faptul care, în opinia deputatului, demontrează lipsa de serietate a argumentării.
El consideră că nu se trata de o interpretare juridică, ci de o „improvizaţie” redactată exclusiv pentru un singur individ – Dominic Fritz.
Prețul acestei modificări, insistent sublinia Dimitriu, nu este suportat de Fritz, ci de orice cetăţean care, dimineaţa unei zile obişnuite, descoperă că regula pe care a trăit pâna atunci a fost schimbată fără avertisment prealabil.
În continuare, deputatul analizează abordarea sancţiunilor
Un punct esențial al criticării se referă la modul în care CCR citează Decizia 9 din 1994.
Această decizie afirmă că, când o nouă lege modifică starea juridică anterioară, efectele deja produse din raportul vechi nu pot fi alterate, iar orice schimbare ar încalca principiul neretroactivităţii.
Dimitriu remarcă că Curtea citează, aprobă și foloseşte această regulă ca bază a raţionamentului, dar, câteva pagini mai departe, anulează exact aceleaşi prevederi, fără să ofere nici o explicaţie legată de ce cazul lui Dominic Fritz ar fi atât de particular încât norma să nu i se aplice.
În continuare, deputatul analizează abordarea sancţiunilor. La analiza articolului 25, CCR scrie clar că sunt în joc două sancţiuni administrative aplicate titularului funcţiei, demnităţii sau mandatului. Totuşi, când ajunge la norma care efectiv depune mandatul primarului Timişoarei, sostiene că aceasta nu constituie o sancţiune personală aplicabilă titularului, ci doar opreşte o funcţie defectuoasă prin fapta celui care o exercită.
Cu alte cuvinte, nu se pedepseşte omul, se „vindecă” funcţia, o paralela pe care Dimitriu o face cu situaţia în care, în loc să se retragă permisul de conducere, se vindecă maşina care a depăşit limita de viteză.
