Ciolacu nu l-a împuternicit pe Boloș să negocieze PNRR la Bruxelles

Unde a dispărut mandatul din negocierile PNRR?

Marcel Boloș, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, a Oficialul a susținut că, la momentul schimbării de guvern, procesul era într-o fază avansată și complexă. A explicat că interacțiunile inițiale cu Comisia Europeană au avut un caracter informal, o etapă în care atribuirea unui mandat formal era greu de realizat.

Culture picks

Doar Parlamentul: CNAIR cere amânarea taxării rutiere: aplicația nu e gata, transportatorii riscă amenziPensiile „greșite” sunt estimări statistice, nu erori individuale confirmateCSM blochează controlul asupra procurorului general: votul care a stârnit scandalulICCJ a închis dosarul Declic: Savonea rămâne președinte, cetățenii pierd lupta

Boloș a descris perioada de guvernare a lui Marcel Ciolacu ca fiind extrem de complicată. Fiecare departament de resort trebuia să evalueze stadiul real al investițiilor și al reformelor. Din cauza ritmului lent de implementare și a întârzierilor la nivelul ministerelor coordonatoare, s-a pus problema revizuirii bugetare, inclusiv a reducerilor de alocații. Prim-ministrul de atunci s-a implicat direct în acest demers, alături de MIPE, ceea ce a prelungit discuțiile informale. Boloș a insistat că nu se putea emite un ordin oficial în mijlocul unor negocieri neterminate cu instituția europeană. A caracterizat negocierile ca fiind foarte grele, subliniind că s-au finalizat abia în mandatul actualei executive.

La plecare, Boloș afirma că procesul era deja la 95% finalizat.

Cristina Trăilă a subliniat că, în momentul preluării interimatului de către Cătălin Predoiu, s-a descoperit o lacună majoră în procedura administrativă.

Ce lacună procedurală a fost semnalată!

Predoiu a observat că, timp de un an întreg, ministrul Boloș nu primise nicio împuternicire de la Ciolacu pentru a conduce tratativele de la Bruxelles privind PNRR.

Lipsa acestui document oficial a impus nou-venitului în fruntea guvernului să adopte o hotărâre în ședința de Consiliu, prin care Boloș a fost autorizat formal să reprezinte România în negocierile cu Bruxelles-ul.

Trăilă a argumentat că această absență a mandatului a avut consecințe concrete asupra calității dialogului cu partenerii europeni. Fără o bază juridică clară, nu se putea intra în detalii tehnice, cum ar fi renunțarea la anumite jaloane sau negocierea lor specifică, pentru a le transforma în obligații juridice.

Prezentarea unor exemple, precum declarația lui Pîslaru despre comunicarea cu Comisia Europeană, a ilustrat necesitatea formalizării oricărei modificări. Trăilă a criticat tendința de a ignora aceste aspecte procedurale și de a plasa întreaga vină pe umerii lui Ilie Bolojan. Consideră că memoria publică este prea scurtă pentru a reține toți factorii implicați în eșecul inițial al mandatului.

Discuția nu ar trebui să se opre la o singură persoană, ci să includă și contextul în care s-a acționat anterior.