Fostul ministru spaniol Fátima Báñez, călătorind într-un tren implicat în accidentul de la Toledo, a decedat

Mandatul său de șapte ani a început cu putere!

Ministrul Muncii, care a ocupat funcția între 2011 și 2018, a fost asociat cu CEOE (Confederația spaniolă de organizații de angajatori) în ultimii ani, scrie El Pais. Fátima Báñez (San Juan del Puerto, Huelva, 1967) a fost una dintre victimele accidentului de tren din Toledo, după cum a confirmat joi purtătorul de cuvânt al PP (Partidul Poporului), Borja Sémper.

Culture picks

Tango argentinian la Sala Radio: Analia Selis și Big Band-ul Radio RomâniaFemeie de 45 de ani ucisă de un vânător în MaramureșAccident cu patru mașini pe autostrada Timișoara – Lugoj, circulație blocatăCentrala de la Cernavodă rămâne închisă și în noiembrie

Reposește-te în pace, Fátima Báñez, a scris el pe social media, deși mai târziu a șters mesajul. De asemenea, Miguel Garrido, vicepreședintele CEOE (Confederația spaniolă a organizațiilor angajatorilor) și președintele Asociației angajatorilor din Madrid, și-a exprimat condoleanțele pe rețelele sociale. Fostul ministru al muncii din Partidul Popular ar fi împlinit 60 de ani pe 6 ianuarie.

În cei șapte ani în care a fost șef al Biroului pentru ocuparea forței de muncă și securitate socială (2011-2018), a bucurat-o sărbătorind această dată cu echipa sa și cu jurnaliștii care au raportat știrile despre muncă, împărtășind un tradițional Tort of Kings la minister. În acea zi, precum și multe altele - pentru că era o persoană caldă și veselă - a ieșit Fatima care avea întotdeauna o anegdotă de spus despre copiii ei sau despre un adversar politic.

A făcut-o cu umor, lăudându-se constant de rădăcinile sale de la Huelva.

Báñez, care a fost legat de asociația angajatorilor CEOE din 2020, călătorea pe unul dintre trenurile implicate în accidentul din Urda (Toledo) și a fost printre cel puțin 69 de victime.

Ea a fost prima femeie care a condus Ministerul Muncii și Asigurării Sociale și a ocupat, de asemenea, cel mai lung mandat în acest post.

Mandatul său de șapte ani a început cu putere, cu sarcina de a gestiona piața muncii în timpul devastației economice cauzate de Maria recesiune după accidentul din 2008. Absolventă în economie și administrație de afaceri de la ICADE și un master în management public de la IESE Business School, a fost una dintre cele mai apropiate asociate ale lui Rajoy înainte și în timpul președinției sale, fiind cunoscută pentru abordarea sa conciliatoare.

Împreună cu ministrul finanțelor, Cristóbal Montoro, el a jucat un rol esențial în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicii economice.

Împreună cu ministrul finanțelor, Cristóbal Montoro

Fostul ministru a început mandatul său prin îndeplinirea unui mandat al prim-ministrului, prietenului și colegului său din partid, Mariano Rajoy: implementarea unei reforme a muncii care să remedieze piața muncii.

În 2008, șomajul a fost de aproximativ 9% și a crescut la 23% până la sfârșitul anului 2011, când Rajoy a preluat guvernul și l-a numit pe Báñez ministru al muncii și al securității sociale. Rata a continuat să crească până în 2013 (atinge 27%) și apoi a început să scadă, stabilizându-se la aproximativ 15% atunci când Partidul Popular a pierdut puterea în urma unui vot de neîncredere.

Báñez a adoptat această reformă fără consensul sindicatelor, ceea ce i-a cauzat multe probleme. Dar el a apărat întotdeauna proiectul său cu fervor.

Această modificare, implementată în 2012 în timpul celei mai grave crize economice, a standardizat despăgubirile pentru concedieri nedrepte la 33 de zile pe an de serviciu (cu un plafon redus de la 42 la 24 de luni de salariu).

Acesta a eliminat compensația pe termen lung de 45 de zile pe an și un plafon de 42 de luni de salariu. Doar un an mai târziu, o altă reformă, această perioadă de pensii, a fost din nou controversată, în ciuda faptului că proiectarea schimbărilor a fost încredințată unui grup mare de experți din diferite medii.

În această ocazie, Báñez a condus două schimbări extrem de controversate ale sistemului de pensii: a aprobat un factor de reevaluare care limitează creșterea pensiilor la 0,25% pe an, atâta timp cât sistemul rămâne deficit, și un factor de sustenabilitate care leagă pensiile viitoare de speranța de viață.

Această ultimă măsură, în urma respingerii la scară largă a reducerii propuse a pensiilor de 0,25%, a fost amânată în primul rând și apoi abrogată. Nu a început bine.