Cine plătește pentru fiecare metru cub economisit?
În plină criză energetică, autoritățile de la Teheran trag un semnal de alarmă și cer populației să facă economie la sânge.
Culture picks
Accident în Neamț: șoferiță a sărit în albia unui râu, doi copii răniți
Sabotaj la Uzina Carfil: ucraineanul căutat de România, arestat la Varșovia
Mirele a pus camere ascunse în cabană pentru a surprinde invitații în ipostaze intime
Derby-ul Clujului: CFR învinsă, scandal rasist și 4 goluriMai exact, iranienii sunt rugați să reducă consumul de gaze naturale cu un sfert, sau cel puțin cu 10% față de media obișnuită, pentru ca țara să poată trece cu bine peste sezonul rece.
Apelul a fost lansat duminică, 25 octombrie, chiar de președintele Camerei de Reprezentanți, Mohammad Bagher Ghalibaf. Într-o înregistrare video difuzată de principalele posturi tv, el a subliniat că doar printr-un efort comun se va putea evita un colaps în plină iarnă.
Situația este dramatică: Iranul se confruntă cu un deficit major de gaze, principala sursă pentru încălzirea locuințelor, în timp ce gerul începe să lovească din plin, mai ales în regiunile din nordul țării.
De unde a pornit dezastrul energetic?
Ca să convingă populația să accepte acest regim de austeritate, parlamentarii vin cu un stimulent financiar direct: oricine reușește să facă economie va primi contravaloarea gazului salvat virată direct în contul bancar personal, indiferent că e vorba de sume mici sau mari.
Rădăcinile acestei crize stau în conflictele recente. Guvernul a recunoscut că infrastructura de procesare a gazelor din sudul țării a fost grav avariată de bombardamentele aeriene americane de la începutul ostilităților.
Atacurile au pus pe orizontală mai multe rafinării, lăsând economia descoperită.
Încă de la începutul lunii octombrie, vicepreședintele Mohammad Reza Aref avertiza, prin intermediul agenției de stat IRNA, că deficitul zilnic de gaze din iarna asta va oscila între 100 și 250 de milioane de metri cubi — un hău uriaș provocat exclusiv de pagubele de război.
Ce se întâmplă pe frontul diplomatic?
Pe plan extern, apele sunt la fel de tulburi. Armistițiul din aprilie a pus pauză timp de aproape 40 de zile ploii de bombe, dar pacea a fost fragilă.
Un acord-cadru semnat în iunie ca să stingă definitiv conflictul s-a prăbușit chiar luna următoare, în iulie, lăsând diplomația într-un impas total.
Chiar dacă tirurile s-au mai domolit recent, butoiul cu pulbere s-a mutat în Strâmtoarea Ormuz.
Teheranul susține că controlează strâmtoarea, în timp ce SUA au instituit o blocadă navală asupra porturilor iraniene și promit să strângă și mai mult șurubul economic. Toate acestea vin peste sancțiunile internaționale vechi de decenii, transformând aprovizionarea țării într-o misiune aproape imposibilă.
