Danemarca interzice telefoanele în școli!
Performanța modestă a elevilor români la testările internaționale a stârnit o reacție fermă din partea deputatei PNL, care cere adoptarea urgentă a unei legi care să interzică telefoanele mobile în școlile primare și gimnaziale. Inițiativa, avizată favorabil de Ministerul Educației, a fost trimisă Comisiei de Învățământ din Camera Deputaților pentru a fi inclusă pe agenda de lucru.
Culture picks
Sorin Grindeanu trimite urări la distanță Alexandru Nazare pentru nuntă
Băsescu îl presează pe Dan: Desemnează un premier, altfel riscăm o criză constituțională
Drone pe litoral: MApN a intervenit de patru ori, inclusiv cu o dronă-interceptor explozivă
Exercițiul Burebista 26: Avioanele militare vor zbura la joasă înălțime în toată RomâniaArgumentul central al propunerii se bazează pe o comparație directă cu Danemarca. Această țară nordică, care a înregistrat rezultate slabe la PISA, intenționează să interzică gadgeturile, inclusiv în timpul pauzelor.
Diferențele de scor sunt vizibile: Danemarca a obținut 478 de puncte la științe, față de 425 în România; 471 la matematică, comparativ cu 419; și 460 la citire, în timp ce România s-a oprit la 413.
Telefoanele din școli ne costă 18 puncte la PISA!
Analiza datelor PISA arată că dispersia atenției cauzată de dispozitivele digitale scade nota cu 18 puncte în România, o valoare superioară mediei OECD de 11 puncte. Situația este îngrijorătoare: doar 48% dintre elevii români atinge nivelul minim de competență la matematică, iar la citire, procentul este de 52%. Deputata subliniază că măsura nu este o pedeapsă, ci un instrument esențial pentru recuperarea capacității de concentrare.
Turcan menționează că țările care au implementat restricții similare au înregistrat îmbunătățiri notabile ale rezultatelor academice, în special în zonele urbane cu o utilizare intensă a tehnologiei. Aceste măsuri au redus incidentele de cyberbullying și au creat un mediu mai propice învățării.
Reglementarea nu contrazice progresul digital, ci restabilește echilibrul între folosirea utilă a dispozitivelor și nevoia de atenție profundă, eliminând „timpul pierdut în indignare” în favoarea acțiunilor concrete.

