De ce transformă politicienii banalul în eroisme de fațadă?
În peisajul european de azi, România se remarcă printr-o abordare cel puțin bizară: finalizarea a zece kilometri de drum este celebrată cu fastul unei realizări inginerești de calibru mondial. Această paradigmă a transformat obligațiile administrative elementare într-o mină de aur pentru capitalul politic. Astăzi, simpla modernizare a unei aripi de spital generează un val de discursuri pompoase care eclipsează, prin intensitate, impactul real al investiției asupra actului medical.
Culture picks
George Simion cere anticipate și suspendarea lui Nicușor Dan, negociază cu partidele
David Popovici, președinte? Dragomir: „Trebuie să învețe să mintă bine
Propunere neașteptată de la AUR în Consiliul Județean Timiș
Pasajul Basarab, blocat fără constructor: Haos administrativ la PMBStrategia clasei politice a devenit previzibilă: transformarea fișei postului în gesturi eroice.
Fiecare acțiune de rutină — de la reabilitarea termică a unei școli, până la banala achiziție de echipamente sau asfaltarea unei străzi — este însoțită de conferințe de presă, comunicate triumfaliste și ședințe foto regizate până la cel mai mic detaliu.
Iar când proiectele întârzie să apară, inventivitatea oficialilor atinge cote maxime: se inaugurează prima lopată, aducerea utilajelor pe șantier sau chiar momentul în care un politician își pune casca de protecție.
Se celebrează intenția, nu rezultatul, cu riscul asumat ca proiectul să fie abandonat mult înainte de final.
Administrațiile locale întrețin activ acest spectacol, revendicând ca succese istorice acțiuni banale, finanțate oricum din taxele noastre.
De ce sărbătorim banalul ca pe o mare realizare?
Curățarea unui parc, decolmatarea unui pârâu sau popularea unui lac sunt promovate drept realizări strategice.
Am ajuns în punctul în care până și schimbarea unui bec într-o instituție publică riscă să devină subiectul unui clip video pe paginile oficiale de socializare.
Firește, investițiile în drumuri, spitale și școli sunt vitale, dar ele ar trebui să fie rezultatul firesc al unei guvernări eficiente, nu recuzita unei campanii electorale nesfârșite. Problema nu este inaugurarea în sine, ci ridicarea ei la rang de miracol. Într-o democrație matură, eficiența este standardul, nu capacitatea de a poza la tăierea unei panglici.
Cea mai amară realitate a acestui fenomen nu stă în întârzierile cronice din infrastructură, ci în condiționarea publicului să aplaude normalitatea ca pe un eveniment extraordinar.
Atâta vreme cât vom accepta firescul drept performanță, politicienii vor evita să ridice ștacheta, preferând să ne ofere spectacolul benzii colorate în locul unei guvernări autentice.
