Judecătoriile, sufocate de dosare: O criză iminentă a justiției ne așteaptă?!
O analiză recentă a sistemului judiciar pentru anul 2025 scoate la iveală o discrepanță frapantă: judecătorii din instanțele superioare au un volum de muncă mult mai redus decât colegii lor din instanțele de fond. Această situație este agravată de un deficit cronic de personal, care împinge sarcina de lucru a magistraților la cote alarmante în tribunale și judecătorii, în contrast puternic cu Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Culture picks
Senatul a lăsat să treacă cumulul pensiei speciale; reducerea de 85% merge la CCR
AUR sesizează DNA în cazul programului SAFE și suspectă nereguli în contracte de miliarde de euro
Ciucu, atac la Uber și Bolt: Lobby agresiv în Parlament pentru a-și lua competențele
Bolojan și Sinkevičius discută securitatea Flancului Estic și extinderea UECea mai critică situație se înregistrează la nivelul judecătoriilor. Aici, un magistrat are, în medie, 1.479 de dosare pe rol. Raportat la schema de personal, numărul ajunge chiar la 1.180 de dosare. Practic, un judecător dintr-o judecătorie aglomerată gestionează, teoretic, de trei ori mai multe cauze decât un judecător dintr-un complet de trei magistrați de la ÎCCJ.
Printre judecătoriile cele mai solicitate în 2025 se numără Urziceni, cu 3.059 de dosare pe judecător, Bolintin Vale, cu 2.772 de dosare, și Buftea, cu 2.739 de dosare. Din cele 90 de judecătorii care depășesc media națională, două treimi se confruntă cu un deficit major de personal, ceea ce amplifică această suprasolicitare.
Nici tribunalele nu stau mai bine, resimțind o presiune considerabilă.
Tribunalele, sub presiune: Cât mai pot rezista judecătorii suprasolicitați?!
În 2025, încărcătura medie a fost de 964 de dosare pe judecător, aproape dublu față de ÎCCJ. Dacă luăm în calcul schema de personal, media scade la 726 de dosare. Motivul principal?
Posturile sunt subocupate: doar 72,28% din schema națională a tribunalelor a fost completată anul trecut. Numărul judecătorilor activi a scăzut de la 1.431 în 2020 la 1.230 în 2025, o diminuare de aproape 15% în doar cinci ani.
Tribunalul Galați a înregistrat cea mai mare încărcătură, cu 1.937 de dosare pe judecător, având un deficit de 23 de magistrați și o schemă ocupată în proporție de doar 43,25%. Dacă schema ar fi fost completă, volumul de muncă ar fi scăzut la 840 de dosare. Tribunalul București a avut 1.597 de dosare pe judecător, cu un deficit de 51 de magistrați și o schemă ocupată în proporție de 80,5%. Tribunalul Suceava a avut 1.496 de dosare pe judecător, cu un deficit de aproximativ 18 judecători și o schemă ocupată în proporție de 59%.
La polul opus, cele mai puțin solicitate au fost Tribunalul Covasna (487 de dosare pe judecător), Tribunalul Vrancea (613) și Tribunalul Sibiu (616).
ÎCCJ, o situație privilegiată sau o anomalie revoltătoare?!
La nivelul instanței supreme, situația este mult mai favorabilă.
Schema de 122 de posturi a fost ocupată în proporție de 94,26% în 2025, cu 115 posturi efectiv ocupate.
În aceste condiții, un judecător dintr-un complet obișnuit de trei magistrați a avut pe rol, în medie, 497 de dosare pe an, dintre care a soluționat efectiv 375.
Pentru completurile de cinci judecători, media a fost de doar 27 de dosare pe rol și 12 soluționate. La completurile dedicate dezlegării unor chestiuni de drept, au fost înregistrate 104 dosare pe rol și 68 soluționate. Aceste cifre subliniază o diferență semnificativă în volumul de muncă, comparativ cu instanțele inferioare, unde presiunea este mult mai mare.