Mircea M. Ionescu: O viață dedicată presei și artei, o moștenire eternă!
Duminică, 19 iulie 2026, cortina a căzut pentru Mircea M. Ionescu, o personalitate complexă care a marcat profund jurnalismul sportiv, literatura și teatrul românesc.
Culture picks
PNL cere sesiune extraordinară pentru PNRR: Miliarde de euro pentru România, în joc.
Datoria externă a României a atins 231 miliarde de euro în mai 2026, un nou record
Turcan lovește în Platforma Conservatoare PNL: „Făcută în biroul lui Grindeanu!
Legea salarizării, un dezastru total: inechități de la A la Z, acuză SanitasLa 80 de ani, fondatorul „Lumii Sporturilor” și-a încheiat o carieră prodigioasă, întinsă pe mai bine de cinci decenii, lăsând în urmă o moștenire culturală impresionantă.
Vestea decesului său a fost confirmată de Asociația Presei Sportive din România, aducând tristețe în rândul celor care l-au cunoscut și apreciat.
Născut în București, pe 31 octombrie 1945, Mircea M. Ionescu și-a început drumul intelectual la Facultatea de Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1969.
Curând, a descoperit chemarea jurnalismului, domeniu care avea să-i definească mare parte din existență. A colaborat cu publicații de renume precum „Munca”, „Sportul” și „Fotbal”, unde s-a impus rapid ca un reporter, cronicar și comentator sportiv de excepție. Vocea sa a răsunat și la radio și televiziune, extinzându-și influența.
Un moment emblematic al carierei sale a fost în 1986, când, alături de Ioan Chirilă, a fost trimisul ziarului „Sportul” la finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla, un meci istoric în care Steaua București a învins Barcelona.
Un an mai târziu, în 1987, Mircea M. Ionescu a părăsit România, obținând statutul de refugiat politic și stabilindu-se la New York. Acolo, în primii ani de emigrație, a îmbrățișat diverse meserii, inclusiv pe cea de taximetrist. Această experiență personală avea să-i servească drept inspirație pentru piesa de teatru „Taximetrist de noapte la New York”, după cum a relatat Libertatea.
Tot în metropola americană, a pus bazele „Lumii Sporturilor”, un săptămânal care a intrat în istorie ca prima publicație sportivă în limba română editată în afara granițelor țării.
Pasiunea și dedicarea lui Mircea M
Pasiunea și dedicarea lui Mircea M. Ionescu nu s-au limitat doar la jurnalism. A fost un scriitor și dramaturg prolific, lăsând în urmă o bogată moștenire literară. Printre volumele sale de proză și dramaturgie se numără titluri precum „Asasinul acordă interviuri”, „Pierdut în New York”, „Hamlet a murit degeaba”, „Deținuți în Statuia Libertății” și „Condamnat la Libertate”.
Creațiile sale teatrale au fost reprezentate nu doar în România, ci și în Bulgaria, Austria, Serbia și Republica Moldova, demonstrând o recunoaștere internațională.
Revenirea în România, în 1997, nu a însemnat o încheiere a activității sale, ci o continuare energică în jurnalism, literatură și teatru.
A preluat conducerea Teatrului din Giurgiu, instituție care, sub mandatul său, a fost redenumită Teatrul „Tudor Vianu”. La finalul anului 2018, bilanțul său impresionant număra 31 de cărți publicate și 36 de premiere teatrale, mărturie a unei vieți dedicate creației.
După dispariția sa, jurnalistul Narcis Drejan a împărtășit un fragment dintr-o emisiune radio în care Mircea M.
Ionescu vorbea despre ceea ce-l motiva: Tinerețea, înainte de toate, este o stare de spirit, este dinamism, este explorare, este fervoare. Tot ceea ce fac, fac cu sufletul, cu intensitate. Chiar și prezența mea pe Facebook, dacă sunt acolo, nu este întâmplătoare.
Pasiunea generează forțe nebănuite; mă apropii de 80 de ani la sfârșitul acestei săptămâni. Voi ajunge la o sută, desigur, în glumă, dar totul este o gestionare a efortului și a devotamentului cu care abordezi o patimă. Pentru mine, teatrul și fotbalul sunt două pasiuni eterne, descoperite la vârsta de 8 ani.
Părinții mei m-au dus în aceeași zi la ambele: în 1953, la ora 11:00 am vizitat Teatrul Giulești pentru o piesă, iar la ora 15:00, alături de tatăl meu, urcam în tribuna Stadionului Giulești, unde Rapid juca împotriva CFR Timișoara și s-a încheiat 1-2. Așa s-au născut aceste pasiuni și ele mi-au ghidat existența. Mi-au concentrat toate eforturile, toate gândurile. Mi-au dinamizat….
Aceste cuvinte subliniază profunzimea și intensitatea cu care Mircea M. Ionescu și-a trăit viața, modelată de iubirea sa pentru artă și sport.