Stâlpul apărării Nae Ungureanu nu mai este printre noi!
Nicolae „Nae” Ungureanu nu mai este printre noi. Fundașul stânga al Universității Craiova, cunoscut pentru chipul aprins și părul roșcat, a părăsit lumea vineri, 28 august 2026, la vârsta de 69 de ani.
Culture picks
Senatul a lăsat să treacă cumulul pensiei speciale; reducerea de 85% merge la CCR
AUR sesizează DNA în cazul programului SAFE și suspectă nereguli în contracte de miliarde de euro
Ciucu, atac la Uber și Bolt: Lobby agresiv în Parlament pentru a-și lua competențele
Bolojan și Sinkevičius discută securitatea Flancului Estic și extinderea UEDispariția lui lasă un gol greu de umplut în istoria fotbalului românesc.
Născut la Craiova pe 11 octombrie 1956, Ungureanu a debutat la CSȘ Craiova și Electroputere, ajungând în 1977 la Universitatea.
Aici a rămas peste zece ani, devenind o piatră de temelie pentru echipa care a dominat fotbalul local la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80.
Nu era un jucător spectaculos în sensul modern. Nu căuta driblinguri de lux sau faimă. Era un „bărbat de munte”: scăzut, dar puternic, neobosit și disciplinat.
De ce a fost Nae Ungureanu piatra de temelie a Universității Craiova?
Juca pentru echipă, nu pentru glorie personală.
Apăra, alerga, dubla, urca, centra și se întorcea, apoi relua totul, fără să pară obosit vreodată.
A fost fundamentul dublului succes în campionat din sezonurile 1979–1980 și 1980–1981, jucând toate partidele fără excepție. O performanță rară, care reflecta nu doar talentul, ci și o sănătate de fier și o încredere absolută din partea antrenorilor. Mulți îl consideră unul dintre cei mai buni fundași stânga din istoria țării, nu pentru estetică, ci pentru că era aproape imposibil de depășit. În 1983, s-a transferat la Steaua București, contribuind la finala istorică din Cupa Campionilor 1985–1986, alături de legende precum Helmuth Duckadam și Gheorghe Hagi. Chiar și acolo, printre stele, a rămas același „Omul Roșu”: modest, muncitor, fără pretenții.
A fost și un pilon al naționalei care s-a calificat la Euro 1984, turneu istoric pentru fotbalul nostru, unde a apărat cu aceeași seriozitate care l-a definit de la primele zile.
În ultimii ani, Ungureanu a luptat cu probleme cardiace și, în 2021, a suferit un accident vascular cerebral. Totuși, niciuna dintre aceste afecțiuni nu l-a îndepărtat de pasiunea sa: fotbalul.
Vineri dimineața, după ce a urmărit la televizor meciul Universității Craiova împotriva Ararat-Armenia – un duel din Europa League pierdut în prelungiri –, s-a retras în cameră.
Ultima seară a lui Nae Ungureanu, lângă ecran!
Acolo a fost găsit de fostul său coleg și prieten apropiat, Nicolae Negrilă. Negrilă a povestit că Ungureanu era atent la familie și că niciun semn din seara precedentă nu anunțase tragicul final. Ultimul său „meci” nu a fost pe teren, ci lângă ecran, urmărind echipa din inimă.
Un gest potrivit personajului: modest, loial, până la ultima respirație.
Fără spectacol, fără cuvinte mari – doar un om care a iubit fotbalul și l-a servit cu toată inima.
Nicolae „Nae” Ungureanu rămâne în memorie nu doar ca un fotbalist excepțional, ci ca un simbol al echipei, al disciplinei și al muncii silicioase care construiește victoriile.
„Omul Roșu” din Craiova a fost, este și va rămâne un fotbalist din vremea în care tricoul nu cânta, ci lupta.