Se conturează un declin inevitabil în gimnastica românească?
Prăbușirea gimnasticii românești nu a fost un accident de parcurs, ci rezultatul unei degradări constante.
Culture picks
PET-CT PSMA: diagnostic avansat al cancerului de prostată în România
Mihai Dimian, elevilor: Punctul de plecare nu îți dictează destinul
Nicușor Dan: De la deschiderea anului școlar în Călărași la ședința CSAT
BNR investește 12 milioane de lei în modernizarea sistemului de securitateFaptul că, pentru prima dată în peste cinci decenii, România nu are niciun gimnast calificat într-o finală la Campionatele Europene de la Zagreb reprezintă punctul critic al unei serii de erori administrative și tehnice.
Totul vine după o revenire spectaculoasă la Jocurile Olimpice de la Paris, moment în care Federația Română de Gimnastică (FRG) părea să aibă, în sfârșit, o direcție clară.
Se poate salva gimnastica românească din acest declin alarmant?
Din păcate, noua administrație a ignorat continuitatea proiectului inițiat de Kiens și Jones.
Deși mandatul acestora s-a încheiat după Jocurile Olimpice, strategia lor fusese gândită să dea roade pe întreg ciclul olimpic actual, nu doar pentru o singură competiție.
Succesul de la Campionatele Europene de la Leipzig, unde Ana Maria Băru a cucerit patru medalii — aur și argint în probele pe echipe și individuale — demonstra că pașii făcuți anterior erau corecți.
Cum a ajuns gimnastica românească în pragul colapsului?
Din păcate, deschiderea către dialog a fost înlocuită cu o izolare neproductivă.
În iulie, chiar și Gina Gogean, vicepreședinta Federației și susținătoare a candidaturii lui Suciu, s-a delimitat public de actuala conducere.
Fosta mare campioană a reclamat lipsa consultării, deciziile unilaterale și abandonarea strategiei asumate în campania electorală. Situația a atins un prag critic în noiembrie 2025, când, după șapte ore de ședință, Comitetul Executiv a decis dizolvarea temporară a loturilor naționale. Această măsură nu înseamnă renunțarea la gimnastică, ci reflectă imposibilitatea sportivilor de a se mai antrena în țară fără a-și compromite parcursul universitar.