Ce este virusul Epstein-Barr și cum ne afectează sănătatea?

Cine este mai expus la reactivarea virusului Epstein-Barr?

Ce este virusul Epstein-Barr şi ce se întâmplă după infecţie virusul Epstein-Barrare este cunoscut sub numele de virusul herpetic uman tip 4 (HHV-4). După intrarea în corp, ea rămâne acolo toată viața, într-o formă inactivă (inactivă).

Se localizează în principal în limfocitele B, celulele implicate în apărarea imună. Faptul că virusul persistă nu înseamnă că vei avea simptome permanente. În majoritatea cazurilor, sistemul tău imunitar îl ţine sub control.

Reactivarea poate să apară dacă imunitatea scade, de exemplu, în perioadele de stres intens, boală cronică sau terapie imunosupresoare.

Statistic, peste 90% dintre adulţi au anticorpi împotriva virusului Epstein-Barr, un semn că au trecut prin infecţie, chiar dacă nu-şi amintesc un episod clar de boală.

Ca transmis și care este la risc mai mare Virusul Epstein-Barr este transmis în principal prin salivă.

Prin urmare, mononucleoza se mai numeşte şi „boala sărutului.” Te poţi infecta dacă: împarţi paharele, sticlele, tacâmurile; împarţi o periuţă de dinţi sau alte obiecte personale; iei contact strâns cu o persoană infectată. Mai rar, virusul se transmite prin sânge (transfuzii, transplanturi) sau contact sexual. Un aspect important: o persoană poate transmite virusul chiar dacă nu prezintă simptome. Perioada de incubaţie durează, în medie, 4-6 săptămâni.

Riscul formelor mai evidente creşte la adolescenţi şi adulţi tineri.

Persoanele cu imunitate scăzută - de exemplu pacienţii cu HIV, cei cărora li se administrează chimioterapie sau terapie imunosupresoare - necesită o supraveghere medicală atentă. Virusul Epstein-Barr la copii şi adulţi: diferenţe de manifestare La copiii mici, infecţia trece adesea ca un virus uşor.

Puteţi vedea febră moderată, durere în gât, oboseală discretă. Simptomele se rezolvă rapid. Mononucleoza infecţioasă apare mai frecvent la adolescenţi şi adulţi tineri.

Sistemul imunitar reacţionează mai intens, iar manifestările devin mai evidente şi durează mai mult. Dacă aveţi un copil cu boală cronică sau tratament care scade imunitatea, urmăriţi cu atenţie orice semne de infecţie şi solicitaţi sfatul medicului.

Când ar trebui să consultați un medic pentru simptome prelungite?

Simptome frecvente de infecţie cu Epstein-BarrMononucleoza Infecţioasă sub formă acută, este posibil să aveţi: febră 38-39 ° C; durere severă în gât; glande mărite la nivelul gâtului; oboseală intensă; splină mărită (splenomegalie); uneori mărirea ficatului şi creşteri uşoare ale transaminazelor.

Obosealăa poate persista câteva săptămâni.

Dacă splina este mărită, medicul dumneavoastră vă recomandă să evitaţi exerciţiile fizice intense timp de 4- 6 săptămâni, deoarece există un risc de ruptură splenică. Simptome persistente Unii oameni acuză după faza acută: oboseală prelungită; dificultate de concentrare; dureri musculare; noduri ușor mărite.

Aceste evenimente nu indică neapărat o infecţie activă continuă, ci o perioadă de recuperare mai lungă.

Dacă simptomele durează mai mult de 2-3 luni, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru evaluare completă.

Rare complicaţii În cazuri rare, virusul Epstein-Barr poate afecta sistemul nervos (meningită, encefalită), ficatul sau poate contribui la tulburări hematologice. Astfel de situaţii apar mai frecvent la persoanele imunosupresoare. Pentru informații mai generale, puteți vedea pagina de virus Epstein-Barr, care rezumă datele cunoscute la nivel internațional.

Ce analize se fac şi cum interpretaţi rezultatele Diagnosticul se bazează pe analize de sânge care detectează anticorpi specifici: VCA IgM - indică o infecţie recentă; VCA IgG - prezintă un contact anterior cu virusul; EBNA IgG - confirmă o infecţie veche.

Dacă aveţi VCA IgG pozitiv şi EBNA IgG, cel mai probabil aţi trecut prin infecţii în trecut. În majoritatea cazurilor, nu aveţi nevoie de tratament decât dacă aveţi simptome. Nu interpreta singur rezultatele.

Medicul corelează analiza cu tabloul clinic şi decide următorii paşi.

Ce tratament există pentru infecția cu virusul Epstein-Barr nu există nici un tratament pentru a elimina virusul din organism. În infecţia acută, medicul recomandă tratament simptomatic: repaus adecvat; hidratare adecvată; antitermie şi antiinflamatoare pentru febră şi durere; evitarea efortului fizic intens.

Antibioticele trateaza infectia virala numai daca apare o supracrestere bacteriana confirmata.