Un secol de transformări sociale, politice și artistice!
Festivalul Aici a Stat, organizat de Asociația cu același nume, are loc între 8 și 18 octombrie 2026, timp de zece zile consecutive, și își propune să reconstruiească universo personal și cultural al pianistului și personalității culturale Delavrancea Cella, născută în 1887 și decedată în 1991, la vârsta de 103 ani. Evenimentul include recitaluri de muzică clasică, serate culturale, o expoziție documentară și un colocviu academic, toate centrate pe viața și opera acestei figuri remarcabile din secolul XX.
Culture picks
Aeroportul din Riad atacat: haos în Orientul Mijlociu, coaliția saudită susține guvernul Yemenului recunoscut
Aeroportul din Riad, în foc din nou: atacul houthi care a ars terminalul 4
Trump anunță armistițiu energetic între Ucraina și Rusia, dar Kiev și Moscova nu confirmă
Kievul trebuie să continue lovirea rafinariilor rusești, nu să cedeze presiunilorAna Rubeli, fondatoarea Asociației Aici a Stat, a conceput două tururi ghidate speciale care conduc publicul prin locurile marcante din viața pianistei, oferind o perspectivă intimă asupra hării afective a ei. Informații detaliate despre programul complet al festivalului pot fi găsite pe platforma dedicată evenimentului.
Cella Delavrancea a trăit peste un secol de transformări sociale, politice și artistice, fiind martoarea și participante activă la evoluția vieții culturale din București și nu numai. Născută într-o familie profund implicată în mediul intelectual și artistic al epocii, a crescut în apropierea personalităților de mare relevoase ale literaturei și artei românești.
A cunoscut în copilărie pe Ion Luca Caragiale, unul dintre cei mai importanți dramaturghi și prozatori ai națiunii, iar mai târziu a fost cunoscută și apreciată de Constantin Brâncuși, sculptorul cuya opera a redefinit artele moderne.
A fost, de asemenea, în preajma Reginei Maria și a Reginei Elisabeta, ceea ce reflectă poziția ei de onoare în cercul monarhic și intelectual al României din prima jumătate a secolului XX.
A fost nașă de căsătorie între Maruca Cantacuzino, dintr-o din cele mai importante familii boierești, și George Enescu, cel mai mare compozitor și viołonist român, legătură care a pus ea în centrul unui cerc de artiști, scriitori, muzicieni și intelectuali care au definit cultura europeană în prima jumătate a secolului XX. Printre ei se numără și Silvia Șerbescu, cu care aținut o prietenie profundă și duratoare, relație care a influențat semnificativ viața ei personală și profesională.
Festivalul include și o expoziție care prezintă documente originale, fotografii, partitură și corespondență privind viața ei, iar tururile ghidate organize de Ana Rubeli conduc vizitatorii prin casele în care a trăit, fiecare dintre ele fiind o capesnă de poveste. Una dintre cele mai semnificative locuințe este cea de pe strada Eminescu, unde a locuit timp de ani și unde a dezvoltat o relație specială cu Liana Șerbescu, fiica ei de cœur, Silvia Șerbescu.
Casa de pe strada Eminescu, azi muzeu al vieții sale!
Conform amintirilor lui Liana Șerbescu, fiecare săptămână o aștepta cu nerăbdare și bucurie la această casă, care avea o grădină florică în primăvară și vară, care se transformă în o întindere albă sub zăpada iernii, iar interiorul era umplit de obiecte de artă: covoare persane, vase ceramice, statuete de bronz și lemn, tablouri cu portrete și peisaje.
Liana reamintește că se aseza direct la pian, primind de la Cella partiturile pe care le studiează, iar în timp ce cânta, auzea creionul ei scurge pe hârtie, notând observații muzicale cu o atenție extraordinară. Aceste observații, descrise de Liana ca fiind „năstrușnice” și „neasteptate”, o ajutau să înțeleagă nu doar tehnica, ci și sufletul muzicii, prin asocii înedtă și reflecii profunde.
Uneori, ambele râdeau cu poftă când Cella îi citea ceea ce compunea, momente de complicitate tânără și stimulantă, egal de valorizate pentru elev cât și pentru maestru.
Astăzi, casa de pe strada Eminescu, odată locuință-muzeu al vieții intelectuale și artistice, adăpostește un restaurant chinezesc, o transformare care contrastează cu richesa spirituală și culturală a locului în trecut. Totuși, prin intermediul festivalului, memoria ei este reînnoită, iar publicul are ocazia să redescopere nu doar pianistul, ci și memorialista, femeia de cultură, profesoarea dedicată, prietena fidă și călătoarea atentă, care a observat cu o precizie rare oamenii și evenimentele din jurul ei, lăsând din urmă o moștenire de documentare și reflexie caremerește să fie prețuită.
Ana Rubeli a declarat că fascinarea ei pentru Cella Delavrancea a început prin legătura cu Silvia Șerbescu, personalitatea căreia i-a dedicat ediția trecută a festivalului, dar s-a aprofundat prin studierea corespondenței și amintirilor, descoperind o personalitate mult mai complexă decât imaginea publică consacrată.
Conform ei, „în cei 103 ani de viață, Cella Delavrancea a traversat lumi care par astăzi aproape imposibil de pus una lângă alta”, o observație care subliniază amplitudinea experienței ei – de la saloanele artistice ale Bucureștilor la lumea intelectuală europeană, de la muzica de cameră la reflexii filozofice și literare.
Festivalul nu doar comemorează, ci activează memoria prin intermediul evenimentelor interactive: recitalurile extraordinare au loc în salii istorice precum Ateneu Român, iar tururile ghidate transformă străzile în călătorii prin timp.