Cum a schimbat automobilul fața Bucureștiului la începutul anilor 1900?
La începutul secolului XX, Bucureștiul a început să se transforme, odată cu apariția primelor automobile, care reprezentau un simbol al progresului tehnologic.
Culture picks
Senatul a lăsat să treacă cumulul pensiei speciale; reducerea de 85% merge la CCR
AUR sesizează DNA în cazul programului SAFE și suspectă nereguli în contracte de miliarde de euro
Ciucu, atac la Uber și Bolt: Lobby agresiv în Parlament pentru a-și lua competențele
Bolojan și Sinkevičius discută securitatea Flancului Estic și extinderea UEDeși numărul acestor vehicule era modest, majoritatea erau deținute de persoane înstărite și instituții, iar prezența lor pe străzi a generat necesitatea unor reglementări clare pentru șoferi.
Un aspect interesant al evoluției rutiere din România este că primele permise de conducere au fost emise înainte de înființarea unei instituții dedicate instruirii șoferilor. Prima sesiune de examinare oficială În 1908, prefectura Poliției Capitalei a organizat prima sesiune de examinare oficială pentru șoferi, conform surselor de specialitate. La acea vreme, evaluarea era mult mai simplă decât astăzi, constând într-un singur test practic, numit „viteza cu frânare neașteptată”.
Examinatorii se concentrau pe modul în care conducătorul controla vehiculul și reacția acestuia în situații de urgență.
Promovarea acestui examen era considerată suficientă pentru obținerea brevetului auto, care oferea dreptul legal de a conduce pe drumurile publice. Înființarea primei școli Conștient de necesitatea unei instruiri sistematice, Automobil Clubul Român a înființat în 1910 prima școală de șoferi.
Cursul de instruire se desfășura pe parcursul a două luni, cu sesiuni teoretice dimineața, unde elevii învățau despre funcționarea motoarelor, concepte tehnice fundamentale și reguli de circulație.
Era suficientă promovarea examenului pentru a obține brevetul auto?
După-amiezile erau dedicate exercițiilor practice, când cursanții își perfecționau abilitățile de conducere pe străzile Bucureștiului, având de înfruntat principalele provocări, precum trăsurile și pietonii. Gheorghe Simion, primul instructor auto Gheorghe Simion, considerat primul instructor auto din România, a fost responsabil pentru formarea acestor cursanți. Sarcina sa nu era deloc ușoară, având în vedere că automobilele din acea vreme nu beneficiau de tehnologia modernă de siguranță.
Pornirea motorului cu manivela, schimbarea manuală a treptelor de viteză și controlul frânelor erau activități ce necesitau efort fizic și concentrare maximă.
Pionierii formării șoferilor în România La finalul primei sesiuni, 12 cursanți au reușit să finalizeze cu succes programul, devenind astfel pionierii unui sistem organizat de formare a șoferilor în România.
Cerințele de admitere la această primă școală reflectau preocuparea autorităților pentru siguranța rutieră, impunând candidaților să aibă cel puțin 18 ani, să plătească o taxă de înscriere și să prezinte un certificat medical care să ateste o stare de sănătate bună.
De asemenea, o condiție aparte era necesitatea de a demonstra o reputație morală solidă printr-un certificat de bună purtare.
Reglementările circulației rutiere În plus, în același an, a fost promulgat și primul decret care reglementa circulația rutieră, limitând numărul de examinări la patru pe an pentru fiecare candidat, consolidând astfel siguranța pe drumurile publice.