Rezervele de petrol: suntem cu adevărat pregătiți pentru orice scenariu?!
România se laudă oficial cu rezerve de petrol pentru 90 de zile. La prima vedere, cifra oferă un sentiment de siguranță, însă realitatea din teren este mult mai nuanțată.
Culture picks
România expulzează un diplomat rus după incidentul cu drona
Cadastrul, blocat după atac cibernetic: Mii de tranzacții, în așteptare
Tânăra căutată prin Ro-Alert, găsită moartă: Ce iau în calcul anchetatorii
Alerte de drone în Tulcea: Locuitorii, sfătuiți să se adăpostească după detectarea unei droneÎn cazul în care importurile s-ar opri brusc, stațiile de alimentare nu ar putea funcționa la parametri normali timp de trei luni.
Problema majoră este structura acestor stocuri: o parte însemnată constă în țiței care necesită rafinare, o alta este depozitată în afara granițelor, iar motorina – combustibilul vital pentru agricultură, transportul de alimente și serviciile de urgență – reprezintă doar o fracțiune din total.
Rezervele de petrol sunt suficiente pentru 90 de zile, sau este doar o iluzie?!
Conform celor mai recente date europene, centralizate în mai 2025, România deține aproximativ 2,038 milioane de tone de stocuri de urgență. Distribuția acestora arată astfel: 1,081 milioane de tone (53%) reprezintă țiței și materii prime pentru rafinării, în timp ce 957.000 de tone sunt produse finite.
Din acest volum, 511.000 de tone sunt motorină, iar 279.000 de tone reprezintă combustibil brut care trebuie procesat.
Cât de vulnerabile sunt cu adevărat rezervele de combustibil ale României?
În ceea ce privește benzina, stocurile disponibile pentru consumul intern sunt limitate la aproximativ 98.000 de tone, cantitate care ar acoperi necesarul pentru doar jumătate de zi la nivel național.
Scenariile elaborate de Asociația pentru Energie Inteligentă scot la iveală o vulnerabilitate critică: stocurile de produse finite pot ajunge la consumatori în doar două până la șapte zile. În cazul produselor care necesită transport din depozite externe, procesul se poate prelungi între 10 și 40 de zile, fiind dependent de starea navelor, a infrastructurii feroviare și de capacitatea rafinăriilor.
Această fragilitate logistică subliniază dependența țării de lanțurile de aprovizionare externe. Într-o criză prelungită, capacitatea de rafinare internă ar deveni rapid un „gât de sticlă”, paralizând sectoare esențiale precum logistica alimentară. Autoritățile sunt astfel presate să diversifice urgent sursele de import și să optimizeze stocurile strategice pentru a evita o criză sistemică.
