Beșu contestă imparțialitatea secției disciplinare a CSM

Investigația a pornit de la sesizarea Lianei Arsenie!

Procesul disciplinar al procurorului Ionel Laurențiu Beșu a intrat într-o fază de tensiune juridică și politică, după ce magistratul a contestat neutralitatea instanței care îl judecă. Fostul judecător, care a devenit cunoscut publicului larg prin documentarul „Justiție capturată”, a depus două cereri distincte. Prima vizează recuzarea judecătorului Alin Vasile Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraților (CSM).

A doua solicită un test de imparțialitate obiectivă pentru întreaga secție, sau cel puțin pentru acei membri care au votat deja acte instituționale referitoare la documentar.

Aceste inițiative ridică întrebarea esențială: poate o instanță care s-a pronunțat public despre faptele și persoana acuzată rămâne neutru în procesul disciplinar?

Cariera lui Beșu în magistratură a început în 2011, când a debutat ca judecător la Judecătoria Fetești. Ulterior a promovat la Tribunalul Giurgiu, iar în 2023 CSM a aprobat transferul său la Tribunalul București.

În perioada 2022–2025 a fost delegat succesiv la Curtea de Apel București.

Înainte de a deveni magistrat, Beșu a activat ca ofițer de poliție judiciară, iar mai târziu a lucrat la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne, cunoscută sub numele codificat „Doi și un sfert”.

Această detaliu a fost folosit în spațiul public împotriva lui, deși el a susținut că informația era deja cunoscută.

Fama sa la nivel național a explodat în decembrie 2025, odată cu publicarea documentarului „Justiție capturată” de către Recorder pe 9 decembrie. Materia a acumulat peste 5,3 milioane de vizualizări pe YouTube.

În acest material, Beșu a relatat despre modificările efectuate în completurile judecătorești, cu impact semnificativ asupra percepției publice. A povestit cazul dosarului Bădălău, unde, după o divergență cu celălalt membru al completului privind nulitatea procedurii de cameră preliminară, președinta Curții i-a retras delegarea. Beșu a fost înlocuit, iar noul complet a decis reluarea procesului de la zero și trimiterea dosarului la rejudecare la Tribunalul Giurgiu.

După difuzarea documentarului, Beșu a solicitat trecerea la statutul de procuror. Secția pentru procurori a CSM a aprobat cererea în unanimitate. El a afirmat că decizia îi aparținea exclusiv și că nu a fost supus presiunilor. În martie a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Faptele care stau la baza procesului disciplinar au fost săvârșite în timpul funcției sale de judecător, motiv pentru care cauza este atribuită Secției pentru judecători.

Investigația a pornit de la sesizarea făcută de președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie.

Inspecția Judiciară a concluzionat că afirmațiile lui Beșu despre dosarul Bădălău constituie o abatere disciplinară, prin nerespectarea secretului deliberării. Raportul subliniază că obiectul cercetării este strict limitat la încălcarea acestui secret, nu la dezvăluirile generale despre disfuncțiile sistemului judiciar.

Conform rezoluției, declarațiile ar fi permis identificarea cauzei și ar fi făcut publice atât opinia lui Beșu, cât și poziția colegei de complet cu privire la soluționarea unei excepții.

Beșu contestă această concluzie. În memoriul adresat Inspecției, a susținut că nu a dat detalii despre obiectul divergenței sau despre opiniile din dosar. A explicat că a vorbit despre consecințele unor măsuri administrative asupra independenței judecătorilor. A invocat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și directivele europene privind protecția avertizorilor de integritate.

Cererea se sprijină pe jurisprudența CEDO?

Prima cerere juridică depusă de Beșu țintește recuzarea judecătorului Alin Ene.

Documentul, prezentat prin avocata Bogdana Alina Orășeanu pentru termenul din 23 septembrie, se bazează pe articolul 49, alineatul 6, litera b) din Legea nr. 305/2022, care reglementează funcționarea CSM.

Argumentul central este că rolul constituțional al Consiliului, ca garant al independenței justiției, impune membrilor săi standarde sporite de rezervă și neutralitate. Un discurs public perceput ca presiune internă ar avea o gravitate deosebită în ochii legii.

Faptele invocate în cerere se împart în două episoade. Primul privește intervențiile publice ale lui Ene după difuzarea documentarului, făcute pe Facebook și în diverse podcasturi. Cererea citează o postare din 13 martie 2026, în care judecătorul discută despre magistrați pensionari „reactivați” pentru a „salva sistemul” și despre foști și actuali magistrați care prezintă nemulțumiri personale ca dacă ar fi probleme sistemice.

El scrie că cel mai dăunător efect al documentarului ar fi „normalizarea exhibiționismului justiției” și încheie cu un îndemn: „Să nu uităm! Nici faptele. Nici numele.”

Al doilea episod, apărut ulterior inițierii acțiunii disciplinare, este o postare de pe Facebook din 19 august 2026. Ene a publicat o „știre fictivă”, cum o numește el însuși, care îl menționează pe Beșu în termeni peiorativi și ironici. Această satiră descrie un „autodenunț colectiv” al procurorului. Beșu a Ene a clarificat că sensul postării nu viza direct persoana lui Beșu, ci logica acuzației de „favorizare a făptuitorilor”.

Pe plan juridic, cererea se sprijină pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Este citată cauza Olujić c.

Croației, în care Curtea a analizat declarațiile publice ale membrilor unui consiliu judiciar despre un magistrat cercetat și a constatat o atitudine părtinitoare. De asemenea, este invocată cauza Morice c. Franței, care subliniază necesitatea examinării circumstanțelor verificabile care pot genera îndoieli legitime.

Cererea distinge între imparțialitatea subiectivă (opinia personală a decizorului) și cea obiectivă (garanțiile care exclud orice îndoială legitimă). Concluzia este că Ene ar trebui fie să se retragă voluntar, fie să fie recuzat formal.

A doua cerere, depusă pentru termenul din octombrie, are o cuprindere mai largă.

Ea nu țintește doar un membru, ci întreaga secție, sau mai precis acei membri care au votat două acte instituționale legate de documentarul Recorder. Primul act este hotărârea de aprobare a raportului Inspecției Judiciare din 26 ianuarie 2026, care se referă la declarațiile din documentar. Al doilea este Hotărârea din 9 iunie 2026, intitulată „de apărare a independenței sistemului judiciar”.

Potrivit cererii, această hotărâre califică materialul Recorder drept producător de „foarte multă emoție”, dar lipsit de valoare logică – rațională. Beșu este menționat nominal în document, cu detalii biografice care au potențial de compromitere, inclusiv faptul că a lucrat într-un serviciu de informații al MAI. Beșu susține că, prin aceste două hotărâri, membrii secției au formulat deja aprecieri despre afirmațiile lui, conturând o „poziție instituțională consolidată”. Deoarece acțiunea disciplinară vizează tocmai acele declarații, secția ar fi în poziția de a reevalua ceva ce a evaluat deja public.

Mai mult decât atât, cererea argumentează că nu se poate analiza caracterul disciplinar al unei fapte fără a lua în considerare contextul, buna credință, gravitatea, forma de vinovăție și proporționalitatea sancțiunii. Toate aceste aspecte au fost deja evaluate în termeni defavorabili lui Beșu în cele două acte. Cererea face o distincție juridică între deficiențe punctuale, care pot fi remediate, și deficiențe structurale, care nu pot fi corectate ușor.

În final, Beșu solicită ca excepția de imparțialitate să fie analizată expres în hotărârea finală.

În plan subsidiar, cere recuzarea membrilor secției care au votat cele două acte instituționale. Această dispută ridică întrebarea fundamentală despre cine îi judecă pe cei care judecă, un subiect care a fost prezentat pentru prima dată în PRESShub.