Câți români au lucrat efectiv în Securitatea lui Ceaușescu

Câți angajați avea DSS în 1988, conform datelor CNSAS?

Câte persoane au făcut parte din aparatul de informații al regimului comunist din România, instituție temută de populație pentru metodele sale de intimidare și eliminare a adversarilor guvernamentului? Conform analizelor efectuate de specialiști ai CNSAS, pe baza documentelor autentice din arhivele statului, la data de 24 septembrie 1988, numărul total de angajați ai DSS a fost stabilit la 14.629 de persoane.

Acest rezultat a fost obținut prin adunarea efectivelor din două părți majore ale structurii: aparatul central, inclusiv unitățile militare de securitate, și rețeaua teritorială, care acoperea județele și municipiul București.

Mai precis, aparatul central și Trupele de Securitate împreună au contribuit cu 8.760 de angajați, în timp ce aparatul territorial a înregistrat 5.869 de personal.

La această sumă s-a adăugat și categoria personalului muncitor civil, neîncorpat în cadrul militar, care reprezenta aproximativ 1.200 de individui ocupați în activități de suport logistic, tehnic și administrativ.

Personalul ne-militar, deși nu avea grade armate, a jucat un rol esențial în funcționarea zilnică a aparatului. Acești angajați au fost împărțiți în mai multe categorii în funcție de activitățile desfășurate. Printre ei se numără muncitori calificati și tehnicieni responsabili pentru întreținerea și repararea echipamentelor speciale de informații, inclusiv dispozitive de ascultare, vehicule și laboratoare foto-chimice. Alte părți au asigurat servicii logistice grele, precum șoferii de transport, administratorii de clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori angajați direct de minister fără grad militar.

Au existat și gospodării anexe, tipografi care au întreținut rețeaua de editare a materialelor ministeriale pe întreg teritoriul national, precum și personal de secretariat, inclusiv dactilografe și secretare, care au gestionat corespondența și documentația internă.

Din punct de vedere geografic și operațional, Departamentul Securității Statului a fost structurat în trei componente principale. Aparatul central, poziționat în București, a concentrat cea mai mare parte din resursele intelectuale, tehnice și de analiză a instituției. Acesta a inclus conducerea, direcțiile specializate și laboratoarele tehnice, fiind responsabil pentru coordonarea activităților de spionaj, contraspionaj, surveillantă electronică și prelucrarea centrală a informațiilor la nivel national.

Trupele de Securitate, deși avea comandamentul în capitală, au fost organizează în unități militare dispozitionate strategic pe teritoriul țării, cu scopul de a intervini rapid în situații de agitationă populară sau de a asigura păzirea obiectivelor considerate sensitive.

Câți oameni au format trupele de Securitate în 1988?

În cele din urmă, aparatul territorial, format din inspectoratele județene și Securitatea Municipiului București (S. M. B.), a asigurat o prezență directă și constantă în localitățile din întreaga țară, exerçant supravegherea informativă „la firul ierbii”.

În detaliu, aparatul central din București a înregistrat 6.023 de cadre, ce reprezintă 41,17 procent din numărul total de angajați ai DSS. Această structură a fost considerată centrul nervos al operațiunilor de informații, unde au fost gestiți dosarele majore de spionaj și contraspionaj, precum și interceptările telefonice și electronică naționale.

Printre unitățile de elită din această componentă se numără Direcția a IV-a (Contrainformații Militare), cu 1.022 de angajați, Unitatea Specială „F” (dedicată filajului), cu 745 de personal, și USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă), care a dispus de 772 de cadre în capitală, constituind una dintre formațiile cele mai bine echipate și antrenate.

Trupele de Securitate, componentea militarizată a aparatului, au totalizat 2.737 de cadre, adică 18,71 procent din efectivelor globale.

Deși comandamentul a fost situat în București, batalioanele și regimentele au fost despănșate în județe-cheie precum Cluj, Timișoara, Ploiești și alte centre industriale, asigurând o capacitate de intervenție rapidă în situații de revoltă populară, pentru pazirea obiectivelor strategice și pentru aplicarea măsurilor de ordine publică în conformitate cu directivele regimului.

Aparatul territorial, care a acoperit cele 40 de județe și Securitatea Municipiului București, a înregistrat 5.869 de cadre, adică 40,12 procent din total. Deși S. M. B. facea parte din această structură, ea a funcționat în limita municipiului București, deci geographică în capitală, dar operațional în cadrul rețelei territoriale. Aceasta a fost cea mai mare unitate de tip territorial, cu 557 de angajați.

Restul de 5.312 de cadre au fost distribuiti printre inspectoratele județene (S. J.), fiecare contribuind la monitorizarea populației, colectarea informațiilor și aplicarea politicilor de control în mediul rural și urban dincolo de capitală.

Prin prezentarea acestor date, CNSAS își propune să ofere o imagine cât mai completă și verificată a dimensiunii aparatului de securitate din epoca comunistă, bazată exclusiv pe documente originale și verificabile.