Cât de mare era cu adevărat aparatul de represiune comunist?
Documentele inedite descoperite recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) oferă o imagine clară a mărimii aparatului de represiune comunist la sfârșitul anilor 1980. Conform actelor, datate din 24 septembrie 1988, Departamentul Securității Statului (DSS) avea exact 14.629 de angajați.
Culture picks
Reguli noi pentru magazine și platforme online: unde trebuie să apară datele ANPC
Oana Țoiu susține că Crimeea rămâne ucraineană după votul României la ONU
CNA reglementează influencerii: noi obligații pentru creatorii de conținut
AfD câștigă în Saxony-Anhalt: România și UE în fața unui test Putin?Aceste informații provin din dosarul de la biroul generalului Iulian Vlad și descriu structura detaliată a unei mașini de supraveghere fără precedent în istoria României moderne.
Din totalul de 14.629 de angajați, 8.760 erau din aparatul central și trupele de securitate, iar restul de 5.869 erau alocați structurilor teritoriale, acoperind toate cele 40 de județe și Securitatea Municipiului București (SMB). La această cifră se adaugă aproximativ 1.200 de muncitori civili (p. m. c.), nemilitarizaţi, care asigurau funcționarea tehnică și logistică a aparatului.
Aceștia includeau tehnicieni, operatori de echipamente speciale, șoferi, personal de întreținere, tipografi, secretari și alte persoane de serviciu, activi în atelierele de reparare a dispozitivelor de ascultare, laboratoarele foto-chimice, garajele, depozitele și birourile administrative din toată țara.
14.629 de angajați: cât de mare era aparatul de represiune al Securității?
Aparatul central al DSS, cu sediul în București, concentra cea mai mare parte din forță – 6.023 de cadre, echivalent cu 41,17% din total. Aici se aflau birourile de analiză, informații și coordonare națională, unde se pregăteau dosoarele de spionaj, contraspionaj și filaj de masă.
Cele mai numeroase structuri centrale erau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare), cu 1.022 de angajați, și Unitatea Specială „F”, dedicată filajului centralizat, cu 745 de personal.
Aceste două entități forma nucleul de informații strategice al regimului.
Trupele de Securitate, formate din comandament și unități de intervenție, numărau 2.737 de cadre, reprezentând 18,71% din total.
Aceste formațiuni erau pregătite pentru acțiuni de intervenție rapidă, protejare a obiectivelor strategice și suprimare a protestelor, fiind gata să reacționeze în condiții de criză sau agitație socială.
Cât de mare era aparatul de represiune al Securității?
Aparatul territorial, cu sedii în fiecare județ și în București, avea exact 5.869 de angajați – 40,12% din efectiv – și asigura supravegherea locală, recrutarea informatorilor, monitorizarea suspectilor și aplicarea măsurilor de control asupra populației.
Deși nu aveau grade militare, muncitorii civili erau esențiali. Ei întrețineau tehnic echipamentele de interceptare, producau documente falsificate, transportau materiale sensibile și asigurau funcționarea birourilor și atelierelor din cadrul ministerului. Fără ei, operațiunile tehnice ale Securității nu ar fi putut fi desfășurate cu eficacitate.
Aceste date, publicate pentru prima dată de CNSAS, confirmă că Securitatea nu era doar o poliție politică, ci un aparat complex, bine finanțat și profund inserat în toate nivelurile societății – de la birourile centrale din capitală până la cel mai mic sat. Cu peste 14.600 de angajați direcți și mai mult de 1.200 de personal auxiliar, aparatul de represiune al comunismului românesc era una dintre cele mai mari și bine organizate structuri de supraveghere din Europa de Est în 1988, un an înainte de colapsul regimului.
Această mărime reflectă atât obsesia de control a liderilor, cât și sistematicitatea cu care a fost construit aparatul de teroare.