Uleiurile scumpe nu sunt neapărat mai sănătoase: Ghidul care dărâmă miturile din bucătărie

Prețul garantează calitatea în farfurie?

Contrar a ceea ce ne spun reclamele, un preț ridicat la raft nu înseamnă automat un produs mai sănătos. Când vine vorba de grăsimile pentru gătit, realitatea este mult mai simplă decât ne sugerează etichetele lucioase.

Uleiurile din semințe, precum cele de floarea-soarelui, rapiță sau sâmburi de struguri, au devenit recent ținta unor critici dure pe rețelele sociale, fiind blamate pentru inflamații sau creșterea în greutate.

Totuși, experții citați de The Independent avertizează că aceste teorii alarmiste nu sunt susținute de dovezi științifice solide.

Care este adevărul despre Omega-6?

Principala acuzație adusă acestor uleiuri vizează conținutul de acizi grași omega-6, despre care se spune că ar declanșa inflamații.

În realitate, nu există dovezi concludente că un consum moderat ar avea astfel de efecte negative. Mai mult, uleiurile vegetale nesaturate rămân o alegere mai bună decât grăsimile saturate din unt, ghee sau uleiul de cocos.

Uleiul de floarea-soarelui, de pildă, rămâne un aliat de nădejde în bucătărie: este accesibil, are un gust neutru și este extrem de versatil, fiind perfect pentru maioneză sau patiserie.

Cum alegi uleiul potrivit?

Temperatura de gătire este cheia. Nu orice ulei care rezistă la foc mare este ideal pentru prăjit.

Uleiul de floarea-soarelui standard, bogat în grăsimi polinesaturate, se oxidează rapid sub căldură intensă. Dacă ai nevoie de un ulei rezistent, alege varianta cu un conținut ridicat de acid oleic sau optează pentru uleiul rafinat de rapiță. Acesta din urmă este recomandat de experți pentru versatilitatea sa, având un profil nutritiv echilibrat și un gust discret care nu alterează preparatele.

Care este capcana uleiului de măsline?

Un alt mit persistent este acela că uleiul de măsline extravirgin nu trebuie încălzit. În realitate, acesta este destul de stabil termic și poate fi folosit la gătit fără probleme.

Dacă mulți bucătari îl păstrează doar pentru salate sau finisaje, o fac mai degrabă din rațiuni economice și pentru a păstra aroma intactă, nu din motive de siguranță.

În schimb, uleiul de cocos ar trebui privit cu scepticism: fiind format în proporție de 85% din grăsimi saturate, este mai degrabă un „ingredient de lux” care trebuie consumat cu moderație, nu o bază pentru gătitul zilnic.

Ce trebuie să ai cu adevărat?

Nu ai nevoie de o colecție impresionantă de sticle pe raft.

Pentru o bucătărie funcțională, îți sunt suficiente trei tipuri: un ulei neutru pentru prăjit și copt, un ulei de măsline extravirgin pentru gust și, opțional, un ulei aromat – cum este cel de susan sau de nucă – pentru a da personalitate preparatelor.

Această combinație simplă acoperă tot ce ai nevoie, scutindu-te de confuzia creată de marketingul agresiv.