Vasile Bănescu: BOR are colaboratori ai Securității, răspunsul e subînțeles afirmativ

Umbra comunistă încă se simte?

Biserica Ortodoxă Română ascunde încă umbre din epoca comunistă, susține Vasile Bănescu. Fostul vocer al Patriarhiei, acum membru al Consiliului Național al Audiovizualului, a lansat o declarație provocatoare despre dinamica internă a BOR.

Pentru el, prezența colaboratorilor Securității în cler nu e o legendă, ci un fapt istoric. Intervenția sa vine tocmai când tema infiltrărilor secrete revine pe primul plan al dezbaterilor publice.

Discuția s-a reaprins din cauza atitudinii lui Siegfried Mureșan, premierul desemnat.

Premierul a evitat subiectul?

Liderul executivului a ales să evite subiectul, iar Bănescu a profitat de ocazie pentru a sublinia că mecanismele de control moștenite din comunism nu au dispărut odată cu căderea zidului din 1990.

Deși recunoaște dificultatea de a demonstra existența unor spioni activi astăzi, în lipsa unor dovezi documentare concludente, el insistă asupra continuității rețelelor informative.

Perspectiva fostului purtător de cuvânt se concentrează asupra lipsei unei epurări morale profunde în societatea românească de după 1989.

Această lacună a permis suspiciunilor de colaborare să persiste în numeroase instituții publice. În opinia sa, rețelele de informare pre-1989 au imprimat o amprentă durabilă asupra tuturor cultelor religioase.

Epurația morală a eșuat?

Bănescu a explicat, într-o declarație acordată postului de televiziune B1TV, că nu mai este secret faptul că Securitatea, atât înainte de 1990, cât și succesoarea sa de după această dată, s-a infiltrat în numeroase interstiții instituționale.

El a menționat că este greu de crezut că vreodată o instituție n-a fost „minată” cu oameni ai acestui serviciu, iar acești indivizi nu s-au evaporat magic după schimbarea regimului.

Referitor la întrebarea specifică dacă au existat oameni colaboratori cu Securitatea în instituția Bisericii, Bănescu a precizat că acești colaboratori sunt într-o minoritate, dar că s-a creat un adevărat folclor legat de preoții considerați colaboratori. Printre ei, ca și în alte categorii profesionale, au fost persoane care au încercat să slujească simultan două stăpâniri.

Folclorul despre colaboratori?

Debate continuă în jurul capacității de a identifica acești agenți în prezent.

Adrian Agachi, actualul purtător de cuvânt al Patriarhiei, a cerut public dovezi solide înainte de a lansa acuzații la adresa preoților. Totuși, Bănescu atrage atenția asupra faptului că accesul la dosarele clasificate rămâne extrem de restricționat pentru cercetători.

Chiar și pentru cei care au activat la vârful instituției timp de un deceniu și jumătate, identificarea spionilor se bazează mai mult pe deducții logice decât pe certitudini documentate.

Dovezi sau deducții?

Bănescu a confirmat că astfel de cazuri au existat, dar a recunoscut că nu poate desluși dacă mai există în prezent, deși a fost în instituție timp de 15 ani.

Fiecare are intuițiile și reperele sale, dar nimeni nu se poate pronunța definitiv fără probe concrete.

Una dintre cauzele degringoladei societății românești, a disfuncțiilor și a suspiciunilor care planează asupra oricui, este tocmai acest tip de colaborare ascunsă cu o instituție rău famată înainte de 1990, care niciodată nu a fost limpezită complet.

În ciuda avertismentelor legate de o posibilă prezență a unor ofițeri aparținând unor servicii în prezent sub sutană, Bănescu consideră că instituția ecleziastică a făcut pași importanți pentru curățarea imaginii sale. Ca exemplu, a adus în discuție cazurile de spovedanie publică din anii '90. Totuși, generalizarea culpei este considerată o eroare teologică, defectele umane ale clericilor neputând anula fundamentul spiritual al cultului.

Transparența poate rezolva?

El a clarificat că și în Biserică au fost cazuri de preoți care, aduși la lumină sau împinși la lumină în anumite contexte, au trebuit să plece. Lucrurile, a spus el, stau mult mai bine în Biserică decât în alte instituții, deoarece numărul personajelor evident compromise moral a fost estimat a fi mult mai mic.

Un exemplu cunoscut este cel al fostului episcop al Timișoarei, mitropolitul Nicolae al Banatului, care și-a făcut mea culpa în 1990, publicând spovedania sa în ziarul România Liberă.

Instituția ar face și și-ar face foarte mult bine, a concluzionat Bănescu, dacă ar comunica foarte transparent pe această temă. Acei oameni nu reprezintă Biserica, iar paradoxal, niciun om nu o reprezintă, pentru că Biserica, în viziunea creștină, îl are cap exclusiv pe Hristos.