Victoria lui Iotova în Bulgaria amenință dosare cheie ale României

Pericolul real pentru București nu rezidă neapărat într-un blocaj direct!

Un nou blocaj european se conturează pe fundalul rezultatelor electorale din Bulgaria, iar experta Gabriela Ciot, profesor la Facultatea de Relații Internaționale a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, subliniază riscurile unei erodări periculoase a fiabilității strategice regionale. Într-un interviu acordat publicatiei „Adevărul”, specialistă avertizează că o eventuală victorie a Ilianei Iotova, aliată strânsă cu premierul Rumen Radev, amenință dosarele cheie ale României prin crearea unui blocaj sistemic în proiectele strategice bilaterale.

Din perspectiva Bucureștiului, îngrijorarea centrală vizează scăderea credibilității strategice a vecinului bulgar. Sub conducerea lui Radev, Sofia a continuat să colaboreze la solicitările comune ale NATO și a înregistrat propunerea de moratoriu privind atacurile cu drone de la Marea Neagră.

Experiența cu veto-ul Bulgariei din anii 2021-2022, care a afectat negocierile de aderare a Macedoniei de Nord și a Albaniei la Uniunea Europeană, a demonstrat capacitatea Sofiei de a folosi tactici de blocare la nivel de Consiliu European.

Această tendință poate aduce un risc structural pentru România.

O eventuală președinție a lui Iotova, aliniată cu executivul lui Radev, ar oferi Sofiei o voce instituțională unificată, care ar putea folosi poziții de blocare în dosare vitale pentru România, inclusiv în ceea ce privește alocațiile bugetare multianuale ale UE pentru Marea Neagră și ritmul de operaționalizare a infrastructurii de securitate comune.

Pericolul real pentru București nu rezidă neapărat într-un blocaj direct, ci în eventualele „tergiversări strategice” care ar putea apărea. Un exemplu elocuent este modul în care Radev a gestionat criza dronelor, unde rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie din acest an a criticat explicit modul ambiguu de gestionare a amenințării rusești de către guvernul bulgar și răspunsul diplomatic slab al Sofiei față de Rusia.

O președinție aliniată a lui Iotova ar elimina ultimul control instituțional asupra acestei tendințe, ceea ce înseamnă că, deși proiectele bilaterale ar continua pe hârtie, ritmul, ambiția politică și disponibilitatea lor de a numi Rusia drept amenințare ar fi diminuate.

Într-un astfel de context, România ar putea integra redundanța în parteneriatele sale de la Marea Neagră, prin aprofundarea legăturilor bilaterale cu Turcia și urmărind formate care nu necesită sprijin politic bulgar pentru a funcționa.

Luând în considerate scenariul în care Bulgaria ar intra într-o zonă de retorică sau politică pro-rusă și anti-Ucraina, poziționarea României pe Flancul Estic ar fi afectată. Riscul pentru România este mai puțin o izolare stricto sensu, mai degrabă o diluare progresivă a coerenței Flancului Estic.

Bucureștiul s-a poziționat ca ancoră a NATO în regiunea Mării Negre, cheltuind mai mult pentru apărare decât Bulgaria, găzduind formațiuni multinaționale și conducând agenda unei abordări strategice dedicate Mării Negre atât în cadrul NATO, cât și al UE.

Dacă angajamentul Bulgariei de a identifica și contracara Rusia devine condiționat sau retoric - așa cum o demonstrează răspunsul lui Radev la criza dronelor, unde a recunoscut că „logica indică” responsabilitatea Rusiei, dar a refuzat să facă o atribuire formală - poziția României devine simultan mai importantă și mai expusă.

Aceasta își asumă o parte disproporționată din povara politică a confruntării cu Rusia într-o regiune în care solidaritatea aliată ar trebui distribuită.

Axa Ungaria-Serbia-Bulgaria este însă considerabil mai puțin coezivă decât era în urmă cu șase luni

Axa Ungaria-Serbia-Bulgaria este însă considerabil mai puțin coezivă decât era în urmă cu șase luni - și ar putea fi în curs de dizolvare completă. Peisajul politic al Ungariei s-a schimbat dramatic după căderea guvernului Orbán, noua administrație de la Budapesta a semnalat o orientare semnificativ diferită, abandonând utilizarea sistematică a vetourilor UE asupra dosarelor legate de Ucraina, care au definit politica externă ungară timp de peste un deceniu.

În Serbia, o recalibrare similară este în curs de desfășurare.

Președintele Vučić, încă în funcție, este din ce în ce mai constrâns de un guvern care va trasa un curs mai euro-atlantic și nu mai poate imprima poziționarea sa echidistantă asupra politicii externe a Belgradului cu autoritatea pe care o avea odinioară.

Astfel, Bulgaria riscă să devină ultimul nod de ambivalență rămas în ceea ce a fost cândva un arc de rezistență cu trei capitale la consensul occidental privind Rusia.

Pentru România, calculul strategic s-a îmbunătățit - în loc să se confrunte cu un arc de ambivalență care a complicat construirea consensului în formatele regionale și a încetinit adaptarea NATO la teatrul de operațiuni al Mării Negre, Bucureștiul se poate confrunta acum cu o Sofia mai izolată - o provocare mai subtilă, dar mai ușor de gestionat, cu condiția ca diplomația românească să profite de schimbarea de impuls de la Budapesta și Belgrad pentru a consolida noi modele de cooperare înainte ca propria traiectorie politică a Bulgariei să se consolideze.

Dacă Andrei Ghiurov va câștiga turul 2, ce pârghii concrete va avea la dispoziție pentru a contracara linia pro-rusă sau neutră promovată de executivul condus de Radev, având în vedere că atribuțiile președintelui în Bulgaria sunt predominant ceremoniale și de reprezentare externă și nu executive? O victorie a lui Gyurov (încă la îndemână, având în vedere diferența neașteptat de mică de 2,8 puncte procentuale din primul tur față de sondajele care proiectau o victorie covârșitoare la Iotova), ar crea un scenariu de coabitare în care președintele ar folosi instrumente limitate, dar semnificative.

Președintele bulgar poate retrimite legislația spre reexaminare, poate trimite legile la Curtea Constituțională, poate convoca Consiliul Consultativ pentru Securitate Națională, reprezintă statul la summiturile Consiliului European și poate numi ambasadori.

Gyurov ar putea folosi Consiliul Consultativ, chiar formatul pe care Iotova l-a convocat după atacurile cu drone din octombrie 2026, pentru a insista asupra unei atribuiri mai clare a atacurilor din Marea Neagră către Rusia și pentru a contesta public răspunsurile guvernului, bazându-se pe propriile critici ale Parlamentului European la adresa posturii ambigue a Sofiei. În calitate de fost prim-ministru interimar care s-a întâlnit cu secretarul general al NATO, Rutte, și a semnat un pact de securitate pentru Ucraina la Kiev, el aduce un capital diplomatic personal.

Totuși, constrângerile structurale rămân severe: majoritatea parlamentară a lui Radev, de aproximativ 131 de locuri în Adunarea Națională cu 240 de locuri, poate trece peste vetourile prezidențiale și poate stabili agenda politică, ceea ce înseamnă că o președinție a lui Gyurov ar funcționa ca o opoziție instituționalizată în cadrul statului.

Pentru România, acest rezultat înseamnă păstrarea unui interlocutor instituțional la nivel prezidențial care împărtășește evaluarea amenințărilor de la București, care ar putea coordona mesajele la summiturile Consiliului European și NATO și care ar servi drept mecanism de avertizare timpurie atunci când guvernul lui Radev are în vedere decizii care ar dăuna arhitecturii de securitate regionale. Într-un mediu de criză precum actuala escaladare de la Marea Neagră, gestionarea percepției contează în politica de alianțe - faptul că șeful statului Bulgariei afirmă în mod constant orientarea euro-atlantică este substanțial diferit de faptul că ai unul care se protejează.

În ce măsură ar fi posibil ca abandonarea la o politică de echidistanță de către Sofia să afecteze funcționarea Grupului Operativ pentru Combaterea Minelor Marine (MCM Black Sea) și protecția infrastructurii critice? Cum ar trebui să gestioneze Bucureștiul și Ankara un partener la Sofia mai puțin dispus să susțină măsurile restrictive împotriva Rusiei?

Grupul de lucru MCM Marea Neagră este unul dintre cele mai reușite formate de securitate din Marea Neagră, cu zece activări finalizate sub comandă rotativă turco-româno-bulgară.

O deviere a Bulgariei către echidistanță ar submina acest cadru, dar este puțin probabil să îl încalce - amenințarea minelor este reală, fizică și nediscriminativă.