VIDEO Rate dramatice de vaccinare în România. Simin Florescu: Cea mai mare problemă este lipsa unei legi. Nu

Cine este profesorul dr VIDEO și ce a spus la Punctul Roșu din Sănătate?

VIDEO – Ritmuri alarmante de vaccinare în România: lipsa unei legi normative creează un teren de joacă pentru bolile revizite

În ultimii ani, țara noastră se confruntă cu un declin vizibil al ratei de acoperire a vaccinării în rândul copiilor, un fenomen ce are ca scop primar prevenirea recrudescenței bolilor infecțioase. În condițiile în care acoperirea vaccinală optimă ar trebui să fie de 95%, autoritățile de sănătate observă o scădere semnificativă, cu rate de până la 60%, iar în cazul unor vaccinuri opționale, aceasta poate ajunge la 50%.

Printre excepții, vaccinurile BCG și hepatitică tip B se dovedesc mai eficiente, datorită administrării în timpul sarcinelor și în primele momente ale vieții pe care le începem cu nouă viață.

În cadrul unei discuții la Punctul Roșu din Sănătate, profesorul dr. Simin-Aysel Florescu a oferit un diagnostic al situației actuale și a comparat-o cu contextul dinainte de anii 1990, când România era considerată una dintre țările mai bine organizate din Europa în ceea ce privește protecția sănătoasă.

„Acela era un sistem în care vaccinarea nu era întrebare, ci o obligație necontestată”, a spus medicul, subliniind că în acea perioadă, boli precum rujeola, oreionul sau tusea convulsivă erau aproape inexistente în populație.

Astăzi, într-o lume dominată de informații necontrolate și de o sănătate publică fragilă, aceste boli se regăsesc din nou în rândul copiilor, ceea ce lasă întrebări nerezolvate privind evoluția sistemului național de vaccinare.

În urmă cu două decenii, acoperirea vaccinală în țară atingerea nivelului de 95% a transformat situația, eliminând complet bolile încazabile și creând un mediu în care copiii învațau despre ele doar din cărți istorice. „Nu exista o zi în care să ne întrebăm dacă să ne vaccinăm copiii”, a completat Florescu, menționând cum aceste boli erau considerate „morți” în România, iar lipsa lor era un simbol al progresului medical.

Însă, actualmente, lipsa unui cadru legal care să impună vaccinarea în colectivități este descrisă de medic ca fiind „cea mai mare problemă”, un obstacol ce alimentează riscul de recurență a bolilor.

De ce au apărat în prezent?

Profesorul Florescu a făcut o apelare urgentă: tusea convulsivă se întoarce!

Medicul a identificat trei factori cheie: dezinformarea amplificată în urma pandemiei, accesul limitat la servicii medicale în zonele rurale și lipsa unei legi normative care să stabilească obligativitatea vaccinării.

„Poporul nu este nevaccinat din lipsă de simțuri, ci din cauza unei informații perverse ce-i înșelă pe mulți”, a afirmat el, referindu-se la „infodemia” ce a înflorește pe internet și social media.

În plus, accesul la vaccinuri devine o problemă în anumite regiuni, unde logistica și infrastructura medicinală nu sunt suficiente pentru a satisface cerințele sistemului de sănătate.

Profesorul Florescu a făcut și o apelare urgentă privind recrudescența bolilor precum tusea convulsivă, o boală ce poate fi fatală prin complicații respiratorii sau apnee în somn. „Acestea nu sunt doar statistici, ci tragedii reale ce afectează copiii noștri”, a precizat el, adăugând că difteria toxigenă, cu toxinele sale letale, și tetanosul, alte boli revizite, sunt în mod evident inadmisibile în o societate dotată cu resurse medicale actuale.

Vaccinul combinat DTP (difterie-tetano-pertussis), larg disponibil și eficient, ar trebui să fie administrat în mod obsitiv, dar lipsa unei normative clare împiedică acest lucru.

Medicul a subliniat și necesitatea unei politici de informare transparentă și a unei campanii de educație a populatiei, pentru a combate miturile și pentru a reabilita încrederea în sistemul de sănătate. „Trebuie să explicăm părinților și comunităților că vaccinarea nu este o opțiune, ci un act de responsabilitate față de viața celuilalt”, a concluzionat el.

În lipsa unei legi, autoritățile se confruntă cu dificultăți în lupta împotriva bolilor, iar fiecare caz nou încurajează îndoielile privind eficiența și siguranța programului național.

Situația rămâne critică, iar timp piere în zâmbetul unor copii care pot fi afectați de bolile care, în alte epoci, erau înțepate de progresul medical.

Fără o lege clară și un mobilizare a resurselor, țara risk să retragă în întâmplare un sistem de sănătate ce nu poate să protejeze pe cei mai vulnerabili.