Cum au născut frații Capșa marca?
Astăzi, Casa Capșa rămâne un reper inconfundabil pe harta urbană a capitalei, oferind o experiență care evocă epoci trecute.
Culture picks
Au vândut tot în Australia pentru a începe de la zero în Italia
Taxa de 2 euro pe coletele extra-UE intră în vigoare
Bolivia în stare de urgență: seceta ucide vitele și amenință 78.000 de familii
OPEC+ menține neschimbate țintele de producție a petrolului în decembrieTotuși, istoria locului se întinde mult înainte de sosirea familiei de cofetari Capșa, devenind deja o emblemă a vieții mondene din București cu aproape patru decenii înainte.
În secolul al XVIII-lea, terenul din Sectorul 1 aparținea familiei boierești Slătineanu, iar în prima jumătate a secolului al XIX-lea, proprietatea lor pe vechiul Pod Mogoșoaia se distingease ca o reședință importantă, printre primele case dotate cu apă prin aducțiunile vechi ale orașului.
Teatrul cel mic și balurile de epocă
În anul 1828, italianul Ieronimo Momolo, fost bucătar al domnitorului Grigore al IV-lea Ghica, a amenajat în fundul curții o sală modestă de teatru. Cunoscut ulterior drept „Teatrul cel mic”, acest spațiu a găzduit primele producții dramatice și a susținut activitatea Societății Filarmonice. Alături de un birt cu bucătărie italo-orientală și franțuzească deschis la parter, Momolo a construit deasupra o sală de festivități. Aici au avut loc celebrele baluri mascate din 1839, iar la 22 decembrie 1846, compozitorul Franz Liszt a susținut primul său concert în București.
Frații Capșa și nașterea mărcii
După demolarea teatrului vechi și trasarea Străzii Noi, imobilul a fost transformat într-o clădire de colț cu un potențial comercial uriaș. Cariera de cofetărie a familiei a fost inițiată de Constantin Capșa, dar adevărați vizionari au fost fiii săi. Mai întâi, Vasile și Anton au deschis în 1852 cofetăria „La doi frați, Anton și Vasile Capșa” pe Podul Mogoșoaiei, aducând la București dulciuri orientale și primele delicatese importate din Franța sau Austria.
Mezinul familiei, Grigore Capșa, a dus marca la nivel internațional.
Cum au cumpărat frații imobilul în 1872-1873?
După ce s-a perfecționat la Paris în casa Boissier și a obținut recunoaștere la Expoziția Universală din 1867, el a preluat în 1868 spațiul de la casele Slătineanu.
Extinderea și recunoașterea regală
În 1872-1873, frații au cumpărat imobilul, extinzându-l și supraetajându-l după planurile arhitectului Carl Ludwig Enderle.
Grigore Capșa a devenit furnizor al Curții Regale a României, dar și al curților princiare din Serbia și Bulgaria. În 1868, frații Constantin și Grigore Capșa inaugurau la parterul fostelor case Slătineanul cofetăria ce le purta numele. Aflată pe Calea Victoriei, vechiul Pod Mogoșoaia, acest moment a marcat începutul uneia dintre cele mai prestigioase instituții comerciale, gastronomice și culturale din istoria Bucureștiului.
În 1886, prin deschiderea hotelului și a restaurantului, urmată în 1891 de inaugurarea cafenelei, Casa Capșa a completat ansamblul celor patru funcțiuni care au consacrat-o. Mai mult decât un spațiu gastronomic, cafeneaua devenise inima orașului. În perioada lui Grigore Capșa, la mesele sale se adunau politicieni conservatori și liberali, ziariști și diplomați, dând naștere celebrei zicale „la Capșa se fac și se desfac guvernele”.
Efervescența literară și sfârșitul unei ere
În perioada interbelică, atmosfera a evoluat spre o efervescență literară și artistică. Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Ion Minulescu sau Păstorel Teodoreanu își aveau tabieturile la Capșa. Afectat de cutremurul din 1940 și bombardamentele din 1994, complexul a continuat să funcționeze până la naționalizarea din 1948.