Bogăția: o datorie socială sau o povară fiscală?!
Publicat: 27 iulie 2026, 07:10, de Radu Caranfil, în Internațional
Culture picks
România, lider UE la taxarea energiei: De ce au explodat prețurile?
Dilema românească: identitate națională și apartenență europeană sub lupă
„Atlasul Universului”: Filmul românesc premiat ajunge în avanpremieră la festivaluri din țară
Pașaportul românesc, tot mai puternic: Pe ce loc se află în topul libertății de călătorie?În timp ce unii dintre cei mai bogați oameni ai lumii pledează pentru o impozitare mai mare a averilor, considerând-o o datorie față de societate, în România, atitudinea față de fisc este adesea marcată de o reticență profundă. Această discrepanță subliniază abordări fundamental diferite asupra rolului capitalului și al responsabilității sociale.
Un grup de peste 120 de milionari britanici, printre care nume sonore precum Gary Lineker, Brian Eno și economistul Gary Stevenson, au inițiat o campanie sub denumirea „Proud to Pay”. Printr-o scrisoare deschisă, aceștia solicită guvernului condus de Andy Burnham să implementeze o impozitare mai strictă a marilor averi. Această inițiativă a stârnit uimire în rândul publicului, având în vedere percepția generală asupra dorinței celor bogați de a evita taxele.
Concret, propunerea vizează introducerea unui impozit anual de 2% pentru averile care depășesc pragul de 10 milioane de lire sterline.
Conform estimărilor inițiatorilor, o astfel de măsură ar putea genera venituri suplimentare de 24 de miliarde de lire sterline anual pentru bugetul Marii Britanii.
De asemenea, se estimează că o aliniere a impozitării câștigurilor de capital cu cea a veniturilor din muncă ar putea aduce încă 12 miliarde de lire sterline.
Această abordare subliniază o conștientizare a faptului că prosperitatea individuală este adesea interconectată cu bunăstarea societății în ansamblu.
Semnatarii campaniei „Proud to Pay” argumentează că succesul lor financiar nu este un rezultat izolat, ci depinde în mare măsură de un cadru societal funcțional.
Milionarii cer impozite mai mari, dar la noi e la fel?!
Infrastructura, sistemele de educație și sănătate, un sistem judiciar eficient și o bază de consumatori cu putere de cumpărare sunt elemente esențiale care contribuie la crearea și menținerea bogăției.
Prin urmare, contribuțiile fiscale suplimentare nu sunt percepute ca o „confiscare comunistă”, ci ca o investiție în ecosistemul care a făcut posibilă acumularea averii.
Acești milionari subliniază că povara fiscală ar trebui să cadă mai greu pe umerii celor care își generează veniturile din capital și proprietăți, nu pe cei care trăiesc din salariu.
În contrast, o parte semnificativă a elitelor economice din România manifestă o altă filosofie. Aici, succesul este adesea atribuit ingeniozității individuale și capacității de a „se descurca” sau de a „prinde cum merge treaba”. Mulți dintre acești milionari și-au construit averile prin contracte cu statul, concesiuni, retrocedări sau afaceri în domenii precum energia, infrastructura sau imobiliarele. Paradoxal, același stat care a facilitat ascensiunea lor financiară este adesea perceput ca un obstacol imediat ce se pune problema obligațiilor fiscale.
Când vine vorba de obținerea de fonduri publice, relația cu statul este descrisă ca un „parteneriat strategic”. Însă, în momentul în care bugetul cere înapoi o parte din aceste fonduri sub formă de taxe, discursul se schimbă rapid, invocându-se „persecuția capitalului autohton”.
În acest context, patriotismul se manifestă prin simboluri naționale și discursuri grandilocvente despre țară, dar, în același timp, se caută soluții contabile pentru optimizarea fiscală prin jurisdicții externe.
Această abordare scoate în evidență o diferență fundamentală în modul în care milionarii din cele două regiuni își percep rolul și responsabilitățile față de societate.