E sceptic privind negocierea cu Rusia?
Președintele Nicușor Dan a intervenit la sesiunea a 81-a a Adunării Generale a ONU din New York, unde a vorbit clar despre riscurile de agresiune rusească. Într-o interviu pentru CNN, a spus că, deși un atac al Rusiei împotriva unui stat vecin nu pare foarte probabil în următorii unu-doi ani, România trebuie să se pregătească.
Culture picks
Soluția USR pentru pensiile militare: De unde ar veni banii?
Ursula von der Leyen și Rumen Radev, poziții divergente la Varna privind atacurile din Marea Neagră
Câte burse oferă România studenților din afara Uniunii Europene?
Șofer român de camion, pus sub control judiciar în Bulgaria după masacrul de pe autostrada TraciaA insistat pe necesitatea de a consolida capacitățile de apărare, nu doar ca reacție, ci ca prevenire.
Despre negociere, a fost sceptic. A explicat că Rusia nu este încă pregătită să încheie războiul, chiar dacă nu exclude total posibilitatea unui dialog.
Prioritatea, a spus, rămâne dublă: susținerea continuă a Ucrainei și aplicarea riguroasă a sancțiunilor economice contra Moscovei.
Un alt accent a fost pus pe rolul Europei
Un alt accent a fost pus pe rolul Europei. Președintele a dat dreptate lui Donald Trump în afirmația că Europa trebuie să-și asume mai multă responsabilitate în apărarea proprie. A observat că liderii europeni au început să recunoască amenințarea și au crescut bugetele de apărare, colaborând mai strâns între ei.
A remarcat că, de mult, Statele Unite au fost pilonul securității europene, iar contribuția financiara a partenerilor europeni nu a fost mereu echilibrată cu beneficiile primite.
Este timpul pentru un reechilibru.
Aceste declarații evidenziază o adevărată schimbare: autonomia defensivă europeană nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Contextul geopolitic cere modernizarea accelerată a echipamentelor militare și o coordonare mai strâns între statele NATO.
Sancțiunile economice rămâne instrumentul esențial pentru a face Kremlinul să calculeze costurile războiului. Poziția președintelui reflectă o prudente diplomatice necesară — în un moment în care fiecare decizie poate influența stabilitatea regională.