România, singura țară din UE unde pacienții sunt lăsați să lupte singuri pentru tratamentele off-label

O anomalie legislativă care condamnă pacienții

Sistemul de sănătate din România ascunde o realitate crudă: suntem singurul stat din Uniunea Europeană care refuză orice formă de compensare pentru medicamentele utilizate „off-label”. Deși aceste tratamente sunt adesea ultima șansă pentru bolnavii cronici, legislația noastră ignoră complet utilizarea lor în afara indicațiilor stricte din prospect.

Culture picks

Femeie de 34 de ani, rănită într-un accident rutier pe DN 69Nicușor Dan la Summitul NATO: Sprijin pentru Ucraina și apărarea Flancului Estic, priorități la AnkaraRomânia, între risc de „junk” și ajutor FMI: Expertiza externă, o soluție în 2026?Bărbat arestat după ce a sechestrat și violat o femeie în Sectorul 2

Rezultatul? O barieră birocratică ce transformă supraviețuirea într-un privilegiu rezervat celor care își permit costuri exorbitante.

Pentru Ana, diagnosticată cu fibroză pulmonară în 2016, această lacună legislativă nu este doar o statistică, ci o luptă zilnică pentru viață. După ce protocoalele standard au eșuat, singura speranță a venit în 2021, sub forma unui tratament off-label cu Rituximab (Mabthera). Deși medicamentul a reușit să stopeze progresia bolii care îi afectase deja 73% din capacitatea pulmonară, statul român nu contribuie cu niciun leu. Ana plătește 3.300 de lei pentru un singur flacon de 500 mg, fiind nevoită să apeleze la credite bancare pentru a-și putea cumpăra viața.

Cât mai costă dreptul la viață în România?

Boala Anei a lăsat urme adânci, afectându-i inima, sistemul digestiv și articulațiile.

Doamna doctor mi-a spus că acest medicament funcționează și că a ajutat și alți pacienți.

Am decis să încerc, pentru că tratamentele convenționale nu mai dădeau rezultate, iar boala progresa rapid, povestește ea. Schema inițială a fost intensă: două flacoane în prima săptămână, repetate la două săptămâni și apoi la fiecare șase luni. Deși tratamentul a funcționat ca un miracol, stabilizând analizele, costurile au forțat-o pe Ana la compromisuri riscante.

Cine suportă efectele întreruperii tratamentului!

Anul trecut, încercând să economisească, a redus doza la un singur flacon pe an. Iarna a adus însă o deteriorare severă a stării sale, forțând-o să facă drumuri între Gorj și București pentru investigații de urgență. Mi-a fost foarte rău.

Nu voi mai risca să întrerup tratamentul un an întreg. Voi face o nouă administrare în toamnă ca să trec mai ușor peste iarnă, explică ea cu resemnare.

Cine salvează pacienții?

Ana nu cere imposibilul, ci doar echitate. Ar trebui ca statul să ne ajute cu decontarea acestui medicament, pe mine și pe toți cei care nu și-l permit.

Altfel, mori cu zile pentru că nu ai acces la tratament, spune ea.

Situația Anei trage un semnal de alarmă asupra unui sistem de sănătate care, în loc să protejeze, abandonează pacienții în fața unor costuri imposibile, ignorând bunele practici europene și dreptul fundamental la viață.