Gyllenhaal a spus că există o problemă sistemică?
Publicul festivalului de la Veneția a desemnat câștigătorii ediției din anul 2026 într-o seară plină de emoții și recunoaștere artistică. Leul de Aur pentru cel mai bun lungmetraj a revenit producției „Woman Unknown”, filmul regizat de May El-Toukhy.
Culture picks
Ursula von der Leyen propune ca Canada să devină membru asociat al UE
Bricul Mircea a revenit în țară după încheierea marșului transatlantic
Fermierii din București au fost chemați la Palatul Cotroceni
Pompierii români revin acasă după o lună de luptă cu incendiile devastatoare din GreciaÎn același timp, actrița româncă Alina Șerban a primit Premiul publicului Armani Beauty, un semn al creșterii prezenței cinematografiei românești pe scena internațională.
Drama din Danemarca urmărește destinul unei tineri menajere care leagă o relație afectivă cu un militar german în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Legătura ei transformă viitorul într-o incertitudine periculoasă.
Filmul s-a remarcat prin faptul că a fost singura lucrare din selecția oficială condusă exclusiv de o femeie.
În timpul alocanței sale, pline de sentimente, El-Toukhy a subliniat deficiențele structurale din industrie, o temă pe care Maggie Gyllenhaal, președinta juriului, l-a ridicată și ea de la începutul festivalului.
Gyllenhaal a declarat la o conferință de presă că există o problemă sistemică: accesul la fonduri pentru proiectele regizate de femei rămâne o provocare majoră. El-Toukhy a adresat un omagiu special membrilor juriului, în special Maggie, pentru curajul de a atrage atenția asupra disparității de șanse între regizoare. A descris realizarea filmului ca un proces extrem de greoi — financiar, logistic și emoțional — motivată de dorința de a scoate în evidență figurile feminine nescriise în istoria comună.
A spus că, în acea seară, a simțit că a reușit să atingă exact acest obiectiv, conform Variety.
Înainte de anunțarea premiilor principale, Mathilde Arcel, protagonistă din „Woman Unknown”, a primit Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare feminină.
Cine este Mathilde Arcel, protagonistă din „Woman Unknown”?
Prezentarea ei a cucerit publicul printr-o atitudine adorabil de neobișnuită. A spus că va lăsa trofeul pe masă pentru câteva secunde, recunoscând greutatea momentului. A explicat că acesta este primul ei rol principal într-un lungmetraj, prima participare la un festival de acest nivel și prima victorie în carieră.
A exprimat o onoare profundă și o senzație de noroc să fie înconjurată de cine considera cele mai mari talente ale cinematografului mondial, pe care le admira de toată viața.
Cu lacrimile în ochi, a rostit: „M-aș ciupi, dar, dacă este un vis, chiar nu vreau să mă trezesc”.
Pe partea masculină, premiul pentru cel mai bun actor a fost atribuit lui John Malkovich pentru rolul unui agent CIA excentric din „Wild Horse Nine”. Performanța i-a asigurat o poziție avantajoasă în cursa pentru Oscar.
Deși nu a fost prezent fizic la ceremonie — cauza fiind filmarea unui alt proiect la Montreal — a trimis un mesaj video de mulțumire. A subliniat onoarea de a primi un premiu acordat artiștilor remarcabili în 83 de ediții ale festivalului. A recunoscut față de juriu și Martin McDonagh, pentru scenariul excelent, regia de excepție și oportunitatea de a interpreta un personaj fascinant.
A felicitat și colegii de distribuție, menționând în special Sam Rockwell, partnerul său de scenă.
Marele Premiu al Juriului a fost acordat dramei „Possible Love”, regizată de Lee Chang-dong. Filmul va reprezenta Coreea de Sud în competiția pentru Oscar la categoria cel mai bun film internațional.
Regizorul, care a vorbit prin traducător, a mulțumit pentru răbdarea și încrederea multor persoane fără de care filmul nu ar fi existat. A adus un omagiu special producătorului său, pe care l-a numit „băiatul care trebuie să bea în fiecare zi”, cerându-i scuze pentru eforturile depuse. Narațiunea urmărește destinele a două cupluri căsătorite din straturi sociale distincte ale societății sud-coreene.
La finalul alocuțiunii, Lee a reflectat asupra temei centrale: trăim într-o eră în care semnificația muncii devine tot mai vagă, iar conexiunile umane se rupte din ce în ce mai des.
