Instanțele intră în era normării: de marți, dosarele din distanță au limite stricte

Cum se calculează capacitatea zilnică a instanțelor?

De marți, 15 septembrie, justiția din România trece la un regim nou. Instanțele vor aplica un sistem rigid de „normare” pentru dosarele procesate la distanță.

Ideea e simplă: dacă un tribunal primește mai multe cauze decât poate gestiona într-o zi, excesul nu se pierde, ci intră automat într-o listă de așteptare.

Inițiatorii susțin că această măsură va îmbunătăți calitatea actului de justiție. Scopul este să existe o corelație realistă între volumul de dosare și capacitatea reală a judecătorilor. Cauzele care depășesc limita zilnică vor fi reținute temporar, pentru a fi repartizate când apare spațiu disponibil. Sistemul se aplică la toate nivelurile, de la judecătoria locală până la Curtea de Apel.

Regulamentul fixează numărul exact de dosare pe care o instanță le poate prelua într-o singură zi.

Valoarea depinde de numărul de judecători și de gradul instanței. Ca exemplu, o judecătorie cu patru magistrați are o capacitate individuală de 576 de dosare pe an pentru fiecare judecător. La nivel de instituție, plafonul anual este de 2.304 dosare.

Raportat la zilele calendaristice, asta înseamnă o capacitate zilnică de aproximativ 6,31 dosare.

Cum funcționează lista de așteptare a dosarelor?

Dacă într-o zi se înregistrează mai multe cauze decât capacitatea disponibilă, dosarele neallocate rămân pe listă. Nu sunt respinse, ci așteaptă rândul.

Să luăm un scenariu concret: pe 15 septembrie, dacă vin șapte dosare, șase se repartizează, iar al șaptelea intră în așteptare. A doua zi, pe 16 septembrie, dacă apar alte șapte dosare noi, instanța ia dosorul rămas din ziua anterioară plus cinci din cele nou-venite. Două dintre ultimele rămân în așteptare.

Pe 17 septembrie, dacă vin doar trei dosare noi, instanța alocă cele două rămase din ziua precedentă și cele trei noi. Deoarece se repartizează doar cinci dosare (sub limita de șase), diferența se reportează. Astfel, pe 18 septembrie, cele șapte dosare înregistrate se pot repartiza integral, instanța având la dispoziție capacitatea standard de șase, plus dosarul reportat.

Mecanismul nu se aplică la fel pentru toate tipurile de cauze. Există două categorii speciale.

Prima o constituie cauzele excluse, precum încuviințările de executare silită. Ele nu se calculează în capacitatea zilnică și se repartizează peste limita normală, fără să o diminueze. Dacă pe 15 septembrie vin șapte dosare obișnuite și trei încuviințări, toate cele trei încuviințări se repartizează, iar dintre dosarele obișnuite, doar șase se alocă.

Unul rămâne în așteptare.

A doua categorie o formează cauzele prioritare, cum ar fi ordinele de protecție.

Excepțiile și cauzele prioritare schimbă regulile de normare!

Acestea se iau în calcul la determinarea capacității, dar se repartizează imediat, chiar dacă depășesc limita. Dacă pe 15 septembrie vin zece ordine de protecție, toate se repartizează de îndată. Cele patru care depășesc limita de șase se imputează capacității zilei următoare.

Pe 16 septembrie, instanța va avea disponibil doar două dosare.

Într-o altă situație, dacă vin trei dosare obișnuite și cinci ordine de protecție, cele cinci prioritare se repartizează imediat, iar din cele trei obișnuite se alocă doar unul.

Celelalte două intră în așteptare. Lista completă a excepțiilor și a cauzelor prioritare se găsește în anexa Hotărârii Secției pentru judecători a CSM nr. 1642.

Capacitatea de referință s-a stabilit pe baza datelor din cel mai recent raport al Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), raportat la media europeană, exclusiv România. Media indică: 288 de dosare pe an pentru un judecător de judecătorie; 192 pentru un judecător de tribunal; și 119 pentru un judecător de curte de apel.

Trecerea la această capacitate se va face gradual, nu instantaneu.