Fascinantă lume dispărută de pe Strada Doamnei: franzelari, morari și tipografi din Bucureștiul de altădată

Cum a închiriat Gagel imobilele din 1876?

În inima Bucureștiului vechi, pe Strada Doamnei, se ascunde o istorie industrială și culturală de o importanță excepțională. Imobilul la numerele 23-25 a fost ridicat în 1884 prin inițiativa francezului Wilhelm Gagel, conform datelor furnizate de echipa de cercetare a Patri-Arh.

De-a lungul timpului, această clădire a fost un centru activ pentru activități tipografice și industriale.

Povestea începe în septembrie 1871, când Wilhelm Gagel, un francez care ulterior va fi numit „furnizor al Curții Domnești” în 1880, a publicat un anunț în ziarul Românul privind „Pănăria Estrafine” amplasată pe aceeași stradă. Locația se afla direct în fața clădirii majorului Mișa, unde se ofereau zilnic produse precum cornuri cu unt și pâine cu chimen.

În mai 1873, Gagel a deschis la adresa inițială – numărul 5 – un stabiliment descris ca „grădină cu salon”, unde se consumau vinuri românești și străine, bere și diverse preparate calde sau reci.

Succesul afacerii l-a determinat să achiziționeze mai multe proprietăți pe aceeași stradă.

În 1876, Gagel deținea deja imobilele la numărul 15, pe care le punea la dispoziție spre închiriere în stare perfectă. În iunie 1880, a transferat activitatea stabilimentului său în clădirea proprie situată la numărul 15.

În 1884, pe locul construcției vechi sau în vecinătatea ei imediată, a fost ridicată o clădire nouă, catalogată de istoricul artei Cezara Mucenic drept Casa Gagel de pe Strada Doamnei, numărul 15 bis.

Wilhelm Gagel a decedat pe 12 august 1886, la vârsta de 65 ani, iar proprietatea a rămas în mâinile moștenitorilor săi la începutul secolului XX.

Ce a făcut arhitectul între decembrie 1993 și martie 1994?

După 1884, clădirea nouă s-a transformat într-un hub dinamic pentru viața culturală și editorială. Între 1888 și 1890, în aceste spații a activat Tipografia Thiel & Weiss.

Din 1890, locul a fost preluat de prestigioasa Tipografie Gutenberg, fondată de Joseph Göbl. Începând cu 1893, adresa din centrul vechi a fost renumerotată și a devenit Strada Doamnei 23-25. Din atelierele Gutenberg au ieșit publicații de mare valoare, printre care Codul penal adnotat și revista Convorbiri literare.

Între decembrie 1993 și martie 1994, arhitectul F. G.

Muntureanu și-a instalat biroul central de arhitectură și antrepriză la etajul unu, situat deasupra atelierelor tipografice. Începând cu 1997, clădirea a fost preluată de întreprinderea lui Jaques Hold, devenind un furnizor semnificativ de mașini, motoare și echipamente industriale.

Între 1901 și 1904, activitatea a crescut sub numele „Jaques Gold & Comp.”, iar din 1908 firma a extins prezența sa și în clădirea vecină, distribuind motoare pentru mori și alte sectoare industriale.

În 1928, afacerea s-a reorganizat sub forma societății pe acțiuni „Societatea de Construcții de Mori și Instalații Industriale Jaques Gold S. A.”. După decesul lui Jaques Gold, intervenit în 1933, compania a traversat dificultăți financiare majore și a intrat în proceduri de faliment în mijlocul anilor 1930. În deceniile care au urmat, imobilele au găzduit diverse edituri și tipografii, printre care „Principele Mircea” în anul 1944, până la procesul de naționalizare de la începutul anilor 1950.

După decenii de transformări și epoci agitate, clădirile au suferit degradări severe și au rămas pentru mult timp într-o stare de părăsire. Totuși, o nouă viață a fost dăruită locului în 2023, când monumentul istoric a fost integral restaurat conform proiectului elaborat de biroul MZ Proiect, cu lucrările realizate de firma Dailybuild.

În prezent, clădirea situată pe Strada Doamnei la numerele 23-25 ne amintește că fiecare colț al Bucureștiului ascunde o poveste necunoscută, care merită să fie ascultată și transmisă generațiilor viitoare.