Horațiu Cosma: lipsa investițiilor a degradat grav calea ferată din România

Deficit cronic de finanțare pentru mentenanță!

Infrastructura feroviară din România se află într-o stare avansată de deteriorare. Este consecința directă a unei perioade îndelungate în care fondurile pentru întreținerea tehnică au fost insuficiente.

Horațiu Cosma, secretar de stat la Ministerul Transporturilor, a subliniat recent necesitatea urgentă de a investi sistematic în reparații.

Avertizează că, fără intervenție constantă, rețeaua va continua să se degradeze.

El a precizat că țara are nevoie să refacă anual aproximativ 600 de kilometri de cale ferată. Scopul este să oprească procesul de uzură și să garanteze siguranța circulației.

În plus, a atras atenția asupra ritmului lent al proiectelor majore și asupra importanței angajării personalului specializat. Doar așa se pot gestiona eficient fluxurile de investiții.

În emisiunea „Harta de Impact”, Cosma a explicat contextul istoric al crizei.

În ultimii 20 de ani, guvernele succesive au privilégiat dezvoltarea drumurilor naționale, în detrimentul feroviarului. El a argumentat că întreținerea regulată a căilor este vitală pentru a preveni defectele majore. Compară sistemul cu un organism viu care necesită îngrijire periodică.

Problema centrală a feroviarelor românești este deficitul cronic de finanțare pentru activitățile de mentenanță, a declarat. Din păcate, s-a adoptat, de două decenii, ideea că trenul nu este o prioritate.

Majoritatea bugetelor au fost direcționate spre rețeaua rutieră, considerată mai atractivă din punct de vedere electoral. Rezultatul a fost că căile ferate au primit sume modeste, suficiente doar pentru lucrări minore, nu pentru înlocuirea componentelor structurale.

A adăugat: „La fel cum asfaltul de pe drumuri se schimbă la 20 de ani, pe linia ferată trebuie înlocuit balastul cu pietriș nou și traversele noi la fiecare 15-20 de ani. Lipsa acestor lucrări a condus la o decapitalizare masivă. Motiv pentru care observăm zilnic mii de restricții de trafic și pene de linie.”

Deși implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a reprezentat un pas înainte, Cosma avertizează că acest efort poate fi pierdut dacă nu este susținut de o strategie pe termen lung. Estimă că sunt necesare investiții anuale între 800 de milioane și un miliard de euro pentru a atinge obiectivele propuse.

România are circa 10...?

Aceste fonduri-ar permite nu doar reparațiile urgente, ci și reducerea numărului de zone cu viteză redusă.

Experiența pasagerilor ar fi îmbunătățită.

„Acțiunile noastre prin PNRR au fost doar primul pas pentru a începe recuperarea a sute de kilometri de linie”, a spus.

„Dar dacă nu continuăm pe aceeași linie, progresul se va estompe.”

A precizat că România are circa 10.000 de kilometri de magistrale. Media anuală de refacere ar trebui să fie de 600 de kilometri. În primii ani, datează starea proastă, volumul de lucrări va fi mai mare. Dar dacă reușim să stabilizăm media la 600 de kilometri refăcuți anual în următorii 10 ani, cu un buget între 800 de milioane și un miliard de euro, vom putea oferi o rețea unde viteza de rulare este de 120-140 km/h, conform capacității tehnice.

Astfel, călătoria prin gări, inclusiv Gara de Nord, va deveni mai confortabilă și predictibilă. Se va apropii de standardele europene decente.

Pe lângă aspectele financiare, Cosma a semnalat și problemele administrative. Multe lucrări de modernizare suferă întârzieri semnificative în raport cu termenele inițiale. Aceste defalcurile de calendar afectează încrederea utilizatorilor și eficiența întregului sistem.

El a conclus că combinația dintre alocarea corectă a resurselor pentru mentenanță și monitorizarea strictă a termenelor de livrare a proiectelor strategice este esențială.

Doar așa se poate transforma calitativ transportul feroviar din România.

Fără o abordare holistică, care să includă și reparațiile curente, și finalizarea la timp a investițiilor mari, riscul ca rețeaua să rămână într-o stare de subdezvoltare tehnică persistă.

Acest lucru pune în pericol competitivitatea acestui mod de transport față de celelalte alternative.