Amintiri de pe litoralul românesc: barcagii, salvamari și tragedia navei „Miss România

Barcagii curajoși, eroii salvatori de pe litoralul de altădată!

Constanța, 1 august 2026

Pe măsură ce litoralul românesc atrăgea tot mai mulți vizitatori, nevoia unor servicii de salvare pe plajele Mării Negre devenea imperioasă.

În paralel, Portul Constanța, un punct de ancorare pentru nave încă din cele mai vechi timpuri, era adesea scena unor furtuni violente care scufundau ambarcațiuni și luau vieți omenești.

În acest context, autoritățile locale au instituit un serviciu de salvare, încredințat inițial barcagiilor.

Cine au fost eroii anonimi ai salvării pe litoralul românesc?!

Echipati doar cu o barcă, un colac de salvare și o frânghie, acești bărbați curajoși își riscau existența atât în sezonul estival, cât și în afara lui. Misiunea lor era să salveze de la înec turiști imprudenți care se aventurau prea departe în mare sau în Dunăre, pescari blocați de intemperii și chiar pe cei care, copleșiți de iubiri și dezamăgiri de-o vară, își găseau sfârșitul în ape.

Arhivele Naționale păstrează mărturii prețioase despre acești pionieri ai salvării pe mare. Printre cei mai vechi barcagii din Constanța se numără Mihail Constănțeanu, menționat în 1893, și Gheorghe Aslan, care asigura serviciul de barcagiu la băile de la Vii în sezonul din 1896, folosind propria sa ambarcațiune.

În 1899, un anume Anastase, cu o experiență de doi ani ca barcagiu pe Plaja de la Vii, solicita Primăriei aprobarea de a-și continua activitatea și în acel an.

La începutul secolului al XX-lea, nu oricine putea oferi servicii de transport sau salvare pe mare. Ambarcațiunile trebuiau să fie dotate cu toate echipamentele de siguranță necesare: colac de salvare, frânghii și ancore.

Cum au salvat barcagii vieți pe litoralul românesc de altădată?!

În 1923, Nicolin Hristu s-a angajat să asigure serviciul de salvare la băile din Mamaia cu o barcă echipată cu doi oameni.

Barcagiul trebuia să fie prezent la datorie înainte de sosirea primului tren și să rămână până la plecarea ultimului, o dovadă a dedicării și a programului riguros.

După patru secole de stăpânire otomană, Dobrogea, cu plajele sale însorite, a revenit în granițele României, atrăgând români dornici de vilegiatură și băi de soare. Treptat, au fost amenajate diverse sectoare de plajă: Duduia, situată în Portul Tomis, Tataia, în spatele actualei Universități „Ovidius”, Wartanoff, în partea de nord a actualei plaje Modern, și Plaja de la Vii.

Aceste plaje au fost dotate cu cabine de schimb, unde doamnele cu crinolină și domnii cu joben își înlocuiau ținutele elegante cu costume de plajă. Inițial, aceste costume acopereau aproape întregul corp, dar, odată cu trecerea timpului, mâinile au devenit tot mai expuse la soare. De asemenea, la început, existau sectoare de plajă separate pentru femei și bărbați.

Tragedia „Miss România”: O lecție dureroasă despre salvările de altădată?

Această tragedie a marcat profund istoria maritimă românească.

Nava „Miss România” s-a scufundat în urma unei furtuni violente, iar pierderea acesteia a subliniat încă o dată pericolele inerente ale navigației pe mare și necesitatea unor măsuri de siguranță eficiente.

Din păcate, în ciuda eforturilor barcagiilor și a dezvoltării serviciilor de salvare, incidentele tragice nu au putut fi evitate complet.

Istoria litoralului românesc este o poveste a curajului, a adaptării și a dezvoltării, de la primii barcagii care își riscau viața pentru a salva pe alții, până la amenajarea plajelor și apariția serviciilor de salvare moderne. Această moștenire ne amintește de frumusețea, dar și de pericolele Mării Negre, și de importanța continuă a siguranței pe apă.